Mâine va fi ieri

Capitolul 12

-Alo!

-Bună dimineața! Te-am trezit?

-Cam da, bună!

-Îmi pare rău, credeam că te-ai trezit ,am un costum ,tot am vrut să vin după el,dar n-am reuşit, pot să vin acum,doar 10 secunde ,îl iau şi plec,Tudor ,mă gândesc că doarme.

-Bine!

-Mersi!

De  la acea ieşire nervoasă  a Feliciei, Petru nu a mai călcat în acea casă ,doar îl lua pe Tudor şi-l aducea.Ea nu i-a interzis să nu mai treacă, căci e casa făcută de amândoi, e şi casa lui,dar a simţit că nu mai poate face nimic ,iar Felicia merită puţină linişte după atâta furtună .

-Îmi pare rău că te-am trezit .

-Hai intră,stai liniştit ,mi-am dat  seama de ce costum zici şi l-am adus eu şi am pus şi o husă pe el.I-a vorbit cu atâta stângăcie, ştia că atunci când l-a dat afară i-a frânt inima,dar să nu uite că el i-a frânt-o primul.

-Mulțumesc,plec, salută -l pe Tudor şi spune-i că-l iubesc şi încerc, nu promit pentru că nu ştiu dacă pot,ca luni să-l iau de la şcoală.Pa!

-Aa, stai puțin.Cu greu a rostit acele cuvinte.

-Da!

-Nu vrei o cafea,asta dacă ai puțin timp ,dacă nu te rețin?

-Nu vreau să te deranjezi pentru mine.

-Nu ,stai liniştit ,chiar azi fiind sâmbătă nu am ce face.Rămâi la o cafea?

-Bine.

În sinea lui era o fericire aşa mare că ea i-a cerut să rămână la o cafea.În timp ce o urmărea până la bucătarie, o admira din cap până-n picioare ,avea o pijama tip rochiță albastră ce îi era cam scurtă ,îşi aduce aminte că Felicia aşa dormea cu pijamale scurte mereu ,iar când îi era frig se cuibărea lângă el,acum...Nu putu să nu se uite la picioarele ei superbe, nu se vedeau tare bine de halatul negru ce-l avea peste .

-Îți pun şi ție miere în cafea?Se întoarse spre el când îl surprinde cum se uita atent la ea ,încerca să-i schițeze toate trăsăturile prin acele pijamale,ceea ce o amuză copios şi îi scapă un râs cât să-l intimideze mai tare.

-Āă ,da,scuze eram cu gândul altundeva.

-Mai bine zis cu ochii ,nu?

Şi îl face şi pe el să râdă ,dar se şi roşeşte la față.

-Hai c-am glumit.

-Era o glumă bună că m-am şi ruşinat.

-Bine ,ce mai faci?

-Pot face şi mai bine,dar nu mă plâng, am reuşit să finanțez proiectul cu terenurile de case din nordul ieşirii din oraş,şi în rest bine.

-Ştiu proiectul ,mă bucur că ai reuşit în sfârşit.Meriți multe felicitări .

-Mulțumesc mult,tu cum eşti ,cum e din nou la şcoală,după sfânta vacanță?

-Ca de obicei, acomodare şi după o să-mi intr-un mână .

-Tudor cum e după prima săptămână de clasa întâi, am fost aşa bucuros în prima zi să-l văd cu ghiozdanul în spate ,îmi era şi milă că de acum începe jocul,clasa zero a fost doar de probă?

-E încă aşa în proces de acomodare ,mă simt aşa ,nu ştiu ,că a crescut şi mi-e şi milă de el să-l văd cu ghiozdanul ăla mare şi cu cât entuziasm merge el în clasă.

-Te cred ,am vrut să te întreb,ştiu mai sunt două săptămâni, da aş vrea să-i organizăm o petrecere de ziua lui ca acum doi ani la parcul acela de joacă închis,ce zici?

-Da ar fi frumos acolo, sunt de acord.

-O să mă ocup eu  de tot,evident dacă vrei ,normal consultându -mă cu tine.

-Da sunt de acord.

Nu-şi putea lua privirea de la ea ,poate era prea apăsător şi stânjenitor.

-Îmi pare rău că te-am dat atunci afară ,am fost nervoasă ,e şi casa ta .I-a zis aceste cuvinte dintr -o dată ,iar el a schițat un zâmbet şi şi -a plecat capul.

-Era vina mea,aveai dreptul să reacționezi aşa.

-E şi vina mea ,am reacționat aşa fără control şi simt că din cauza mea ,nu ai mai trecut pe aci în ultima vreme.

Nu i-a răspuns nimic,doar s-a uitat atent în ochii ei ,se uita la ce a pierdut ,se uita la femeia din fața lui care ar fi făcut orice pentru el ,se uita la acea față blândă,iar apoi a închis ochii şi a negat din cap ,încercând parcă să refuze toată realitatea. Când simte mâna fină a Feliciei pe brațul lui.

-Hei ,ce-i cu tine ,poți vorbi orice cu mine,vreau să te ajut cum pot,doar suntem prieteni.

-Când ...nu pot,nuu...

-Te rog continuă, iar ea l-a luat de mână.

-Când am vărsat acele cocktail-uri pe tine acum vreo 16 ani ,am fost foarte speriat,mă gândeam Doamne ce-am făcut am stricat o rochie albastră ,cred că fata asta îmi va da un pumn în gură,până m-am uitat la fața ta şi mi-am dat seama pe cine puteam să vărs eu alea.Pe cea mai frumoasă fată dintotdeuna, ştiu că n-o să-ți vină să crezi ,dar da te simțeam un "pericol" pentru mine, de la 15 ani .Nu ştiu de ce îți zic asta acum ştiu că-s  prost ,nu trebuia să-ți spun acum.

-Hei ,ba da ,de ce nu ,oricum m-ai făcut să râd să ies din transa asta de melancolie, chiar îmi pare bine că mi-ai zis ,e ceva plăcut .

-Iartă-mă te rog pentru tot răul ce ți l-am făcut.

-Încă nu pot să te iert ,nici nu ştiu dacă o să pot,dar şi dacă se va întâmpla nu cred că am să pot s-o iau de la capăt, dar aş vrea să rămânem prieteni şi asta nu numai de dragul lui Tudor ,de dragul nostru,aş vrea să -mi ceri ajutorul ,sfaturi ori de câte ori vrei , voi fi mereu aici .

-Mulțumesc, aş vrea ca şi tu să faci la fel,dar acel "mulțumesc" a fost spus cu atâta dezamăgire.

-Sigur, chair acum o să profit de prezența  ta şi să mă ajuți cu clanța de la debara .

-Normal,cu cea mai mare plăcere !

-Hai să-ți arăt.

El o urma din nou, până la debare,şi nu putu să nu se abțină din a trage cu ochiul puțin la şoldurile ei şi la picioare. Deşi era aproape opt dimineața şi încâ toată lumea dormea ,căci era sâmbătă,ea trezise îl el un puternic sentiment de a o avea chiar atunci la piept şi de a fi între picioarele ei .Bat-o vina de pijama...

Au intrat amândoi în debara ,Felicia pentru a-i explica care era problema, iar fiind mic spațiul, erau multe cutii pentru a se putea mişca Petru a închis uşa nici prin cap nu-i trecea ce tocmai a făcut uitându-se la acea clanță.

-Nuu...Nu a apucat să continue ce avea de spus, căci el deja închisese uşa .

...