Volumul III- Gemenii Hateway *Frăția*

Capitolul XIV

M-am trezit plutind intr-o intindere vasta de sentimente.

Simteam o durere usoara in abdomen si una la fel de nevinovata pe clavicula. Ochii mi s-au deschis involuntar, plasandu-ma in fata vederii unei pete de sange imprimata pe asternut. Kayn era aplecat deasupra mea, studiindu-ma cu un inceput de zambet in coltul gurii. Am zambit si eu, tamp, necontrolat, realizand in sfarsit cat de profund ma indragostisem de el.

-Hey!

Ma saruta scurt pe buze, dandu-mi o suvita rebela din ochi.

-S-ar putea sa mai stam pe aici..,spuse nonsalant, jucandu-se cu parul meu.

Era atat de placut, incat nu am procesat cuvintele sale decat foarte tarziu. Am realizat pentru prima oara in acel sfarsit de saptamana ca nu aveam telefon.

-Cum adica? Stii bine ca maine e luni. Kayn, unde imi e telefonul?

Cotrobai o vreme intr-un ghiozdan asezat strategic in spatele unor cutii, sub privirile mele sceptice. Treizeci de apeluri de la mama si douazeci de la tata. Mi-am muscat buza violent, incruntandu-ma la baiat.

-De ce mama naibii era nevoie sa imi ascunzi telefonul, idiotule!?

-Altfel fugeai.

-Trist o mai fi sa trebuiasca sa tii fetele cu forta in speranta ca te vor place.

Imi descrise trupul gol din cap pana in picioare, ranjind.

-Nu prea pare ca te-am obligat cu ceva.

I-am dat o palma, tragandu-mi in viteza toate hainele pe mine.

-Unde te grabesti asa, iubito?!

-Cat mai departe de aici!

Am fost lovita de rasul sau sfidator tocmai cand voiam sa deschid usa cortului. L-am privit nervoasa, incercand sa imi astampar tremurul din glas. Nici macar nu le mai citisem zecile de mesaje, dar deja stiam ca sunt pedepsita pe viata si era numai si numai vina lui.

-Avem pana. Distractie placuta!

Am facut ochii mari, pregatindu-ma sa ii dau alta palma. Mi-a prins insa mana si m-a tras atat de tare incat am cazut pe el. Isi purta inca cu mandrie gloriosul sau costum de Adam, tintuindu-ma cu acei doi taciuni scanteietori pe care ii numea ochi.

-Pune ceva pe tine, Kayn..., am rostit, iesind din cort cu rapiditate.

Mary era asezata pe iarba, zambind contagios. Mi-am dat ochii peste cap.

-Cum adica avem pana!?

David aparu de dupa masina, cu o carpa in mana si broboane de transpiratie, ce ii brazdau in intregime fruntea.

-Am lasat roata de rezerva acasa...

-Cum adica ati lasat roata de rezerva acasa, David!?

Se scarpina in cap, privindu-ma vinovat.

-Erau ori corturile, ori roata. Adica... care erau sansele sa facem pana?

-Extrem de ridicate, dupa cum observi, David!

Tipam innebunita. Nu era destul ca oficial imi pierdusem dreptul de a mai exista in afara cladirii numite resedinta, pentru ca aveam sa fiu executata odata cu intoarcerea mea acasa, dar acum doi idioti au lasat acasa singurul lucru care ar fi fost capabil sa ne asigure transport. Am format repede un numar, lipindu-mi telefonul de ureche.

-Hey, hey, pe cine suni, May?

-Politia!

Minteam. Ai mei ma dadusera probabil disparuta, deci nu aveam nevoie sa implic autoritatile si mai mult decat erau deja. Imi sunam tantalaul de frate sa faca macar acum ceva. David se apuca sa alerge spre mine sa imi smulga telefonul din mana, dar cand ii auzi numele lui Edward, se linisti.

-La naiba...

L-am ignorat complet, concentrându-ma pe cererea pe care o aveam de făcut.
-Maya? Maya, ești în regula?
-Murdara metaforic și sângerând, dar uite ca soarele strălucește și fără sa fiu eu bine. Avem pana,Edward. Și nu îmi păsa de nicio frăție, nicio regula care interzice sa vii sa mă scoți de aici, dar jur ca dacă mai stau o secundă în plus o iau razna. Am făcut o greșeală din pura curiozitate și naivitate. Ed... am nevoie de tine!
Urma o pauza lunga în care l-am auzit maraind. Il simțeam cum zbate intre doua sentimente primordiale: ura și loialitate. Știam cu certitudine ca îl iubește pe Kayn ca pe fratele pe care nu îl avusese, dar și ca înăuntrul sau se aprinsese acel sentiment de geamăn convins.
-Vin cât pot de repede.

Trei ore mai târziu ne-am trezit asaltați de o dubita multicolora, pe care erau mazgalite strâmb trei semne ale păcii în tuș negru. Geamurile erau lăsate și patru încercări nereușite de hipioti au scos capul pe geam, împrăștiind fum de țigară improvizata. Am rămas cu gura cascata, urmărindu-mi fratele cum coboară și imi atârnă în jurul gatului un șirag de mărgele negre.
-Alta faza,Ed? Săptămâna trecută erai mare rapper... Acum ești hippy?
Ranji cu toți dinții, zdranganind o ukulele într-un mod alarmant de enervant. M-am încruntat.
-Esti un mare crétin.
-Cu complim...
Se opri, privind concentrat spre ceva din spatele meu. Kayn era așezat pe o piatra chiar în spatele nostru și ranjea cu toți dinții. Atinsese un alt nivel de aroganta... unul dus la apogeu.
-Demențiala sincronizare, frate, spuse, apucandu-ma de după umeri.
M-am scuturat, privindu-l urat.
-Las-o în pace, Kayn... gata, ai primit ce ai vrut. Regulile sunt reguli.
-Oricum n-o mai vreau. Cred ca e clar cine rămâne lider.
Imi dadu drumul, croindu-si drum cu pasi legănati spre mașina. Alt limbaj codat, alte baliverne cu frăția. Problema cea mai mare era ca mă afectasera vorbele sale, intr-atat de tare încât sa simt un nod dureros în gat. Vedeam în el acum mai mult ca niciodată trăsăturile de caracter ale unui player autentic: aroganta, șarm, neseriozitate. Pe scurt, obținuse ce voia în cel mai ușor mod. Regretam profund ca fusesem o prada atât de ușoară.

Următoarele detalii curg ca prin ceata. David sărutându-se cu Mary, înainte sa atașeze cablul de tractare la masina noastră. Edward trancaneste aiureli cu Vladimir, care aparent este fratele lui Mary și cu iubitul sau Andrew.
Am simțit mana cuiva cum mă bate liniștitor pe umăr. Doi ochi negri, la fel de pătrunzători ca originalul, mă tintuiau.
-Cu ce te pot ajuta, Kyle?
-E un dobitoc, May... Asta e eterna lui schema... petrecerea, pădurea, apoi obține ce vrea dacă nu a făcut-o deja. Il numim lider doar pentru ca are cel mai încărcat istoric.
Atunci m-am pierdut. Istoric... Eram o noua piesa a lungul sau istoric.

Rotile hiruiau pe asfalt. El mă privea necontenit. Mă simțeam vulnerabila, răvășită. Mă simțeam teribil de singura.