CamrynBraden a condus până la Seattle, care din câte se pare, e orașul unde a locuit înainte să se întoarcă în fostul meu oraș.
La prima vedere orașul a părut frumos, bine, din ce puteam vedea din mașină.
M-am incruntat puțin atunci când Braden a parcat mașina în fața spitalului:
-Ce facem aici?
Dar el doar a zâmbit ușor și m-a luat de mână:
-E vremea să îți arăt motivul pentru care a trebuit să câștig bani.
Nu am spus nimic și nici el, doar m-a condus în spital.Braden
Eram destul de emoționat atunci când am dus-o pe Camryn la spital. Nu știam sigur ce reacție o să aibe, nici măcar eu nu eram sigur cum o să reacționez.
Am intrat pe ușile spitalului cu ea de mână și am mers la secretariat unde doamna drăguță de acolo, ne-a condus spre salonul de la etajul trei.
Am simțit un val de căldură prin corp atunci când am deschis ușa și am strâns-o pe Camryn mai tare de mână când am intrat.Camryn
Braden mi-a strâns mâna mai tare și am înțeles că orice se află după ușa aceata, era ceva important pentru el, așa că l-am privit în ochi și am încercat să îi transmit că îi sunt alături.
Am intrat.
Camera era luminată puternic de razele soarelui care intrau pe o feresată destul de mare și cădeau pe patul din mijlocul salonului.
Pe pat, acoperită cu o pătură albă, stătea o femeie.
Era conectată la mai multe aparate și cum stătea cu capul întors ii puteam vedea firele subțiri și decolorat de păr.
Și-a intors capul spre noi, ochii ei au zăbovit asupra mea o clipă dar când s-a uitat spre Braden s-au mărit.
El a făcut câțiva pași în față dar fără să îmi dea drumul la mâna:
- Braden...a murmurat femeia nevenindu-i să creadă
Au fost câteva minute de liniște apoi Braden s-a uitat fix in ochii femeii:
-Bună, mamă!
Femeia a tras aer adânc în piept și a scos un suspin dar a zâmbit.
A întins o mână după Braden iar el i-a luat palma fragilă și osoasă între ale sale.
Dar ea și-a dus mâna până la obrazul său.
Braden a rămas țeapăn și preț de câteva clipe am crezut că o să se retragă dar apoi încet, si-a lăsat capul în mâna ei:
-Băiatul meu!
Pentru o clipă am văzut cum toată atitudinea dură și barierele din jurul lui Braden dispar și i-am putut vedea frumusețea vulnerabilitații.
Dar doar preț de o clipă deoarece și-a dres glasul și s-a îndepărtat de mână mamei sale.
Brațul său s-a așezat în jurul taliei mele și m-a tras spre el:
-Mamă...ea e Camryn!
I-am zâmbit:
-Bună!
A întins o mână spre mine și eu i-am dat mâna mea.
I-am simțiți palmele și degetele subțiri când mi-a mângâiat palma și inchetura. S-a uitat din nou la mine cu lacrimi în ochi:
-Doamne, ce frumoasă ești!
Am simțit că mă inroșesc și m-am uitat spre Braden. Și el se uita la mine și l-am văzut zâmbind cu colțul gurii.
M-am uitat din nou spre femeie și am văzut cum pe pielea ei aproape transparentă curgeau lacrimi:
-Nu îmi vine să cred că ești aici!
Și cu toată că nu se uita la Braden și nici el la ea, l-am simțit pe el incordându-se.
Într-un final femeia a ridicat din nou privirea spre el și a înclinat ușor din cap înainte să șopteacă:
-Băiatul meu frumos!
A oftat ușor:
-Îmi pare rău! Îmi pare atât de rău!
După asta, ne-am luat la revedere iar când mama lui l-a întrebat pe un ton aproape disperat dacă o să se întoarcă, l-am văzut pe Braden incleștându-și pumnii, dar cu toate astea a dat din cap apoi m-a condus afară din salon și din spital.Am intrat în mașină și nu am plecat din fața spitalului imediat:
-Deci, mama ta? am spus eu cu blândețe
El a dat din cap:
-Da.
-Părea fericită să te vadă.
-E prima dată când o văd după aproape trei ani. După ce am plecat, nu am păstrat legatura...dar m-au sunat de la spital acum câteva luni...E bolnavă. Se pare că în sfârșit țigările, alcoolul și drogurile au afectat-o.
Am văzut că nodurile palmelor i s-au albit de la forța cu care strângea volanul așa că am întins o palmă și l-am mângâiat ușor pe mână.
Braden și-a întors capul spre mine și inima mi s-a frânt când i-am văzut tristețea de pe chip:
-A fost...o mamă îngrozitoare! Dar nu vreau să moară!
Cuvintele i s-au frânt:
-Deșii nu e mare diferență de cum a fost practic până acum, dar dacă moare, nu o să mai am pe nimeni. O să fiu singur.
-Iubitule...
Mi-am pus mânile pe obraji și i-am întors capul astfel încât să mă privescă în ochi:
-Nu ești singur. De acum nu mai ești singur. Mă ai pe mine!
A zâmbit și m-a tras spre el ca să mă sărute.
Braden nu e perfect.
Eu cu siguranță nu sunt perfectă.
Așa că în clipa aceea, utându-mă la noi, am înțeles pentru prima dată în viață mea cât de perfectă este imperfecțiunea.
CITEȘTI
Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I
RomansCamryn Milles e una dintre fetele acelea care au totul. Toată lumea își dorește ceea ce are ea. Frumusețe. Inteligență. Bani. Popularitate. Viața ei pare perfectă...cel puțin din exterior. ,, Perfectul acoperă imperfectul" Dar cu cât Ca...