Eu și el //F.f Vlad și Cristi Munteanu

Cap 26

   ~ Ieșim din Starbucks și îl văd iar pe Vlad. Oh... A.. Asta.. E..
Vane-Acum nu poți să spui că cea ce face  nu e drăguț! 
Eu-Așa e...    ~

Ies... Doar ies din Starbucks. Chiar nu m-am gândit niciodată la așa ceva.... Că ar putea face el asta pentru mine.
Chiar a făcut asta.
Cine s-ar fi gândit că cineva mi-ar scrie în fața Starbacks-ului de vre'un metru înălțime literele,  cu cretă, așa ceva..
Toată lumea se uita la Vlad. Acum el retușa ultimele litere rămase.

Eu doar merg în spatele lui fără să zic nimic. El se ridică și stă în fața mea.
V-Fericită acum?
Scria "Iartă-mă Raisa pentru toate!"
Eu-Cine te-a pus să faci asta?
V-Bunica!!
Eu-Vlad!
V-Mintea!
Eu-Și crezi că dacă îmi scri mare pe jos în centru orașului, o să te iert?
V-Păi... Nu știut.. Da!
Eu-Sorry!
Spun și îl bat pe piept cu o mână și dau să plec.
V-Stai!
Eu-Da?
V-Iartă-mă!
Eu-Ce era așa de greu să mi-o spui cu sinceritate...?  Și fără tam-tam-ul ăsta.. V-Deci mă ierți?
Eu-Da...!
Atunci toată lumea aplaudă. Fuck... Lumea asta încă era aici... Ce e de aplaudat? Că am zis da?
..... Doamne cum a sunat asta..

Eu-Eu plec... 
Vlad dă din cap. Eu dau palma cu el. În loc de îmbrățișare. Totuși... Doar și-a cerut scuze pentru că a fost nesimțit... Ce trebuia să fac... Să-i sar în brațe? Nu! Tot noi suntem..
Eu cu Vane am plecat.

Vane-Doamne!!! Ce drăguț a fost asta!!!
Eu-Ce e așa wow?
Vane-Tu ți-ai cere iertare de la cineva în modul ăsta? 😒
Eu-În nici un caz!!!
Vane se uită la mine.
Eu-Oh.... Vlad... Și acum ce ar trebui să fac?  Să-i mulțumesc că și-a cerut iertare? Asta cu siguranță no so fac...
Vane-Să-i mulțumești pentru destul care l-a făcut!
Eu-Dar doar și-a cerut iertare... În scris... Pe jos...
Vane-Între atâta lume... În fața unui Starbucks. Ar fi putut veni orce prieten de al lui și să se facă de rușine... Dar pe el nu l-a interesat asta... Tu chiar Nu-ți dai seama...?
Eu-Ok... O să-i mulțumesc pentru felul în  care și-a cerut iertare...
Vane-Nu asta Yssa...
Eu-Atunci?
Vane-El te place...
Eu-Cu asta ai pus capac...
Vane- Cine crezi că ar face asta doar ca să-l ierți?
Eu-Sau vroia să impresioneze... Te-ai gândit la asta?
Vane-Bine acuma...
Eu-Mda..
Vane-Acuma tu mereu ai ceva negativ în tine... Sau cel puțin în legătură cu Vlad...
Eu-Ba nu!  Doar că mă gândesc că e băiat... Și băieți nu gândesc ca și fetele... Ei dacă au țâțe și cur de ce să prindă.... E fata visurilor...!
Vane-Și de unde ști tu că Vlad e așa?
Eu-E băiat... Și băieții asta vor...
Vane-Păi poate la Vlad îi ești dragă.... Nu doar pentru că ai formele tale... Ci poate te înțelege... Poate i te-ai pus la suflet... 
Eu-Da... Deaia mă tot enervează...
Vane -Așa fac băieții când le place de  ceva fată.. ;))
Eu-Scutește-mă...! 
Și încep din nou să merg. Pentru că fără să-mi fi dat seama, ne-am așezt pe o bancă.
Vane vine și ea. Acum nu mai zice nimic.
Eu-Sper că ți-a intrat în cap că eu cu Vlad nu ne placem...
Vane-Nu te înțeleg, să mor io...
Eu-Pentru că așa e!
Vane-Ști că te place, dar nu recunoști asta! 
Și dintr-o dată ne oprim brusc.

Eu-Dacă m-ar place, mi-ar fi zis asta...
Vane-Poate îi e rușine...
Eu-Da...  Vlad și rușinea...
Vane-Tu crezi că el n-are sentimente sau ce?
Eu-Normal că are.... Doar e om... Doar că  nu pentru mine.
Vane-Să nu spui că nu ți-am zis...
Eu nu mai zic nimic, doar încep să merg înainte.

Am ajuns lângă casa Vanesei. Ne salutăm și ea intră în casă.
Eu merg la mine acasă... Oh...
Azi e duminică... Deci va trebui să mai îmi repet la română pentru mâine. (Nu mă judecați, dar nu mai știu dacă chiar duminică e în carte... Adică am pierdut noțiunea timpului. Nu mai știu ce zi era atunci când am luat pauză de la școală... Sau poate eram în vacanță..? 😕😂 Încă ceva... Am mai citit cartea... M-am mai uitat la celălalte capitole, dor că nu m-am gândit atunci să țin evidență la asta...  :))  )