Ochi, logodnă şi o dragoste veche

1.O zi "normală" din viaţa mea

"Laserul excimer",rostesc eu cu glasul tremurat, iar o picătură de transpiraţie mi se prelinge de-a lungul feţei. "Este timpul să remodelăm stroma".
"Eşti sigură că eşti pregătită, domnişoară doctor? Este o operaţe cu un grad de dificultate destul de ridicat pentru experienţa ta" spuse calm John, omul care mă învăţase tot ce ştiu de când am devenit doctoră. El m-a facut ceea ce sunt azi, însă astăzi a fost prima dată când în vocea lui calmă, am simţit o fărâmă de nelinişte, dar eram pregătită; simţeam asta până in adâncul inimii.

                               *****
Stroma a fost remodelată cu mare atenţie. Simţeam cum mâinile îmi tremurau în timp ce mişcam laserul.
"Bandajul de contact-obiectiv" spun eu uşurată în timp ce îndepărtez laserul.
"Sunt mândru de tine, puştoaico!" Atât a reuşit John să bombăne în timp ce mă îmbrăţişa. "Nu m-am îndoit nici o secundă de tine!"
"Felicitări, Kaylee! Presimt ca vei fi o doctoră de succes în viitorul apropiat."  spuse un alt doctor ce asistase la această operaţie.
"Vă mulţumesc tuturor pentru sprijin... şi pentru încredere!"
"Haide acum, domnişoară! Este timpul să te duci să sărbătoreşti. Sunt sigur că cineva este foarte curios să afle cum a decurs prima ta operaţie. Continuăm noi de aici!"
"Mulţumesc, John!"

                                ***
"Hei! Am ajuns!"
"Kaylee! Mi-am făcut griji, ai întârziat! Cum a fost?"
"John a zis ca m-am descurcat...hmm, ei bine; PERFECT! A fost super mândru de mine!"
"Haa! Asta e fata mea! Ştiam că poţi!"  spuse Cole strângându-mă tare în braţele lui, apoi mă sărută pe frunte. "Te iubesc!"
"Şi eu te iubesc, gogomanule!"

                        *Flashback*

                        -Acum 2 ani-

Era o noapte caldă de vară, de fapt, era ultima noapte de vară, iar eu tocmai ce mă mutasem după ce absolvisem Facultatea de Medicină. Eram singură pe străzile oraşului şi mă plimbam absentă rătăcind printre gânduri, când mi-am dat seama că mă rătăcisem. Fiind femeie în toată firea, la vârsta de 23 de ani, m-am aşezat pe o bancă şi am încercat să găsesc o soluţe pentru a mă întoarce la apartamentul meu.
(Stăteam în chirie pe atunci. Aveam doar un singur lucru în cap, să îmi îndeplinesc visul de a deveni oftalmolog. Urma ca săptămâna următoare să merg la spitalul din oraş şi să fac voluntariat în speranţa că o să mă observe cineva şi o să îmi ofere un loc de muncă.)
Atunci, o siluetă a apărut în întuneric şi s-a aşezat lângă mine.
"Bună! Scuze dacă te deranjez. Te-am văzut stând aici de ceva timp şi pari îngândurată. M-am gândit că poate ai nevoie de ajutor. Eşti ok?"
Silueta din întuneric s-a dovedit a fi un băiat chiar chipeş. Avea un păr lung, blond, dezordonat şi nişte ochi mari şi albaştri- te puteai pierde în limpezimea lor-.
"Oh, bună! Scuze dacă te-am deranjat.
Ştii abia m-am mutat şi nu prea cunosc locurile. Am ieşit doar la o plimbare, însă se pare că m-am cam pierdut..."
"Păi dacă vrei, te pot ajuta să ajungi unde doreşti."
"O, Doamne! Chiar ai face asta? Îţi mulţumesc mult!"
"Plăcerea este de partea mea! Apropo...eu sunt Cole!"
"Eu sunt Kaylee, încântată!"
"Deci Kaylee, povesteşte-mi! De ce eşti aici?"
"Păi, tocmai ce am absolvit facultatea şi sunt aici pentru a îmi îndeplini visul. De când eram mică mi-am dorit să fiu oftalmolog. Şi iată-mă aici. Pe o stradă, cu un străin, povestindu-i despre viaţa mea. Nu sunt sigură că voi reuşi vreodată. M-am gândit ca pentru început, să fac voluntariat la spital, până mă va observa cineva, însă mă tem că nu o va face nimeni."
"Wow! Se vede că îţi doreşti foarte tare să îţi îndeplineşti visul. Şi cred că eu te pot ajuta. Unchiul meu, John, este doctor oftalmolog la spitalul din apropiere. Îţi pot aranja o întâlnire cu el."
"Vorbeşti serios? Nici nu ştiu cum să îţi mulţumesc! Îmi faci o mare favoare."
"Păi, ar fi ceva!"
"Spune!"
"Fratele meu, se însoară săptămâna viitoare, iar eu nu am cu cine să merg la nunta lui. Vor fi toţi prietenii noştri acolo şi va fi puţin ciudat să mă duc singur. Dacă doreşti, ai vrea să mă însoţeşti?"
"Ei bine, mi-ar prinde bine puţină distracţie!"
"Asta e super!"

      -După câteva minute de linişte-

"Şiiii, Cole, visul tău care e?"
"Păi, eu am deja o slujbă. Lucrez de doi ani ca avocat. În toate cazurile pe care le-am susţinut s-au întâmplat numai nenorociri, însă nu am văzut în aceşti doi ani, o poveste care să fie la fel de dramatică precum a mea...."
"Hei, e în regulă dacă nu vrei să vorbeşti despre asta. Uneori este bine să ne lăsăm trecutul în spate."
"Nu! M-ai întrebat care este visul meu iar ca să înţelegi, trebuie să ştii. Părinţii mei au murit când eu eram mic într-un accident de maşină. Se afla şi fratele meu cu ei, însă el a supravieţuit. În următoarele doua luni, am rămas cu bunica, iar bunicul stătea cu Josh la spital. Mergeam în fiecare zi să îl vizitez. Doar pe el îl mai aveam. Adică, bunicii întotdeauna au fost distanţi cu noi. Însă nu ne-au abandonat. Nu au fost ei cei mai buni "părinţi", însă ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine. Acum, vrei să ştii care este visul meu. Păi visul meu este să am o familie, să fiu un tată model pentru copiii mei, să le ofer ceea ce eu nu am avut. Acesta este visul meu."
"Ei bine, povestea ta m-a emoţionat! Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, însă tu totuşi ai luptat şi sunt sigură că îţi vei îndeplini visul."
"Şi tu la fel!"
"Am ajuns! Îţi mulţumesc foarte mult pentru această seară şi pentru tot!"
"Şi eu la fel! O, da! Ar trebui să îmi dai numărul tău...adică, pentru unchiul meu....ca să te sune, pentru ăm întâlnire....adică ca să vorbiţi, ăăăm... înţelegi tu."
"Desigur!"