Harley Potter #7 - Ultimul țipăt

XIII. Bătălia de la Hogwarts

Supriza, am postat mai devreme! Nu am putut sa ma abțin!🙊

Toti elevii fusesera chemati in Sala Mare de catre director. Chiar si cei din camera unde se ascundeau prietenii nostri au mers, pentru ca venirea noastra le daduse curaj si aveau chef de razbunare - sau, probabil, protest. Vocea lui Snape fusese amplificata magic si se auzise prin toate cotloanele castelului. 

Eu si cu Lexa ar fi trebuit sa mergem sa facem vraja, doar ca postul de director al lui Snape ne impiedicase sa facem orice miscare inteligenta : barierele magice erau amplificate, chiar in nenumarate randuri pe domeniul de la Hogwarts. Am fi putut Aparea langa Padurea Interzisa si sa fi facut deja vraja, dar Neville si ceilalti ne-au avertizat si nu stiam cum sa iesim din castel fara sa fim vazuti de paznicii lui Snape. 

Asa ca... nu ramasese decat sa mergem cu totii in Sala Mare, sa ascultam ce voia noul director sa ne zica si, dupa planurile facute de elevii scapati de tortura, sa pornim o revolta. Eu, una, nu voiam nicio revolta - voiam doar sa unesc Talismanele si voiam sa il vad pe Harry distrugand Horcruxurile! 

Eram acum in sala, ingramaditi in grupuri de catre treizeci de copii si stateam formatie langa formatie, cu Snape in fata, pe scena, pe locul domnului Dumbledore. Il vedeam cum statea drept, tacut, ca intotdeauna, si nu spunea absolut nimic. Doar ne astepta sa ne adunam toti si sa stam drepti in fata lui. Am observat-o si pe doamna McGonagall, care statea in dreapta lui Snape, trista si intepenita, ca si cum i-ar fi fost frica, dar am inteles, de fapt, ce simtea ea - voia sa lupte pentru castel. Il voia inapoi. Atunci, i-am vazut pe toti profesorii cu aceeasi expresie. Toti erau de partea noastra!

Eu, Harry, Hermione, Ron si ceilalti elevi din buncar stateam ingramaditi intre copii, astfel incat sa nu ne vada nimeni. Avand in vedere ca eram atat de multi si noi aveam haine groase si glugi mari, eram ascunsi pentru un timp. Dulce era undeva prin castel cu Lexa. Inainte sa ne despartim, Lexa imi promisese ca avea sa fie undeva prin apropiere, cautand ajutor, sau poate chiar o cale de iesire din castel! Speram sa se intalneasca cu ajutoare... 

Era o liniste mormantala in sala si toti se uitau in jos, asteptand ca Severus Snape sa vorbeasca. Atmosfera care obisnuia sa fie de acasa, sa fie vesela si comfortabila era acum inlocuita de o tensiune palpabila si de o lumina gri, care venea de afara, de la lumina lunii.

- Am fost informat ca Harry Potter este in castel, spuse Snape, cu vocea lui alba. Abia isi miscase chipul.

Am simtit clar cum toti se infioara. L-am simtit pe Harry cum se incorda langa mine, iar inima mi-o luase la goana rau de tot! M-am uitat dupa Fred. Nu il vedeam. Trebuia sa fie cu noi, dar de ce nu il vedeam acolo?! M-am aplecat spre o fata micuta si blonda si am soptit:

- Ce se intampla?

- Sss! a facut ea disperata. Atunci am vazut ca obrazul ii era invinetit si avea ochii inlacrimati.

- Ca un director bun ce sunt, am zis sa va intreb frumos daca are cineva de a face cu asta! continua Snape cu o voce amenintatoare, plimbandu-se acum printre formatii. M-am facut mica printre copii. Asadar, daca stie cineva ceva despre Potter, orice detaliu folositor, il rog sa spuna tot. Absolut... tot...

Am inghitit in sec, inchizand ochii. Doamna profesoara McGonagall statea si ea cat de calma putea si se uita la Snape din coltul ei de pe scena profesorilor, cu o privire agera. Parca simteam ca ma urmareste, dar nu spunea nimic. Imi auzeam inima in tot capul!

- Daca nu spuneti nimic, daca cei care stiu nu spun nimic, veti fi toti considerati... vinovati.

Facu un pas inapoi si se urca iar pe scena. McGonagall a strans pumnii furioasa. Am vazut asta si am vazut ca si Harry tremura de furie. Incepuse sa mi se faca frica - daca Harry il ataca pe Snape, nu ar mai fi fost nicio lume de vrajitori de salvat. Ar fi fost haos si moarte!