"...Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce e al tau altuia si de a simtii fericirea acestuia ca si cand ar fi a ta..."
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ne aflam in Seul, capitala Coreei de Sud. Un oras mare plin de oameni buni si harnici ce convietuiesc in liniste si pace.
Ploua. Ploua cu galeata. Picurii grei de ploaie lovesc prudent gemurile masinilor si caselor. Norii negrii, ca de plumb, acopera palidul soare si pare ca se prabusesc peste oras. Tunetele isi fac aparitia printre fulgerele sclipitoare ce lumineaza,pentru scurt timp, cerul intunecat.Vantul bate cu putere spulberand covoarele de frunze. Oamenii alearga inspaimantati spre un adapost iar masinile gonesc in graba pe soseaua umeda si rece spre casele lor dupa o zi epuzanta la locul de mulnca, scoala, liceu sau facultate. La geamul unei case se afla un catelus alb ca neaua ce priveste pierdut printre picuri,de data asta,marunti la niste pasarele ce zboara spre copacii inalti si goi scuturand apa de pe aripile lor colorate iar in gurita se afla gustarile delicioase ale micilor puisori.
Pe mijlocul trotuarului, la lumina felinarului, se aud tocurile ce spulbera linistea din amurgul zilei. O figura zvelta ce poarta pe umeri un palton din piele isi face aparitia calcand cu gratie. Era frumoasa si se putea vedea de la distanta. Parul sau castaniu se odihnea in bucle perfecte pe spatele sau, ochii ei negrii staluceau in lumina felinarului iar buzele sale pline de un rosu sangeriu stateau intre-deschise. Se grabea. Unde? Nici ea nu stia. Ce sa faca? Nici asta nu stia. Mergea tot inainte infundandu-se in propiile ganduri. Gandurii ce o macina,o macina de 10 ani. 10 ani plini de durere si tristete. Nu mai stie cine este,nu isi aduce aminte cu ce a gresit ca sa primeasca asta,nu mai stia nimic. Mergea cu pasi marunti ce o duceau de parte,atat de departe incat este scoasa din ganduri dandu-si seama ca se afla in fata casei ei. Apasa pe clanta si deschide usa larg trantind-o de peretele alb. Paseste increzatoare in casa idreptandu-si privirea spre parintii ei ce se afla pe canapeaua din piele neagra uitandu-se la televizorul suspendat pe perete. Isi da jos paltonul asezandu-l in cuier si trece indifereta pe langa ei indrepatndu-se spre bucatarie.
--Ai vazut cat este ceasul?Ce e cu tine la orele astea tarzii?
---Ce iti pasa?raspunse tanara punandu-si apa intr-un pahar
--Nu mai fi asa indiferenta si trateaza si tu o data lucrurile ca atatre!Nu te inteleg...
---Ai facut-o vreodata?ridica o spranceana luand o gura din lichidul translucid.
--Imi spui unde ai fost?ignora intrebarea ficei sale sperand ca va primii totusi un raspuns
---Am fost afara cu Kwang-Soo,probleme?
--Scumpo,baietii aia te folosesc,dece nu poti avea si tu prieteni ca a lui Chanyeol?
---Nu mama,nu pot sa am,nu mama nu pot sa fiu perfecta ca el,nu mama nu...raspunde cu dezgust bruneta aducandu-si aminte fratele ei. Ce mai frate are si ea.Un frate care a parasit-o cand a avut cea mai mare nevoie de el.
--Straduieste-te!M-am saturat de scuzele tale si de iesirile astea.
---Si eu m-am saturat mama sa fiu intruna coparata cu un...nimeni.Asta este el. Un NIMENI pentru mine. Nu vreau sa mai aud de el in viata mea. M-am saturat. tipa micuta faptura aruncand cu paharul pe jos spargandu-se in mii de bucatele ce se imprastie prin toata bucataria iar ea fuge spre camera ei incuiand-o si lasandu-se in jos plangand. Siroaie de lacrimi se preling pe obrajii sai catifelati. Ochisorii ei devin rosii iar la scurt timp adoarme in acea pozitie incomoda si de nedescris...
CITEȘTI
《Traind Alaturi De O Vedeta》~{F.F Baekhyun}
Romantizm~Traind cu o vedeta~ poate fi minunat,descoperi lucruri noi,esti popular/populara, esti mereu in centrul atentiei,toata lumea te adoara. Dar asta nu se aplica pentru toata lumea iar 1% din 1000 au viata Lisei. Ea a avut onoarea de a fi sora faimosul...