Marko - Între dorință și pericol

Capitolul 2

,,Nu știam cât de greu va fi să îmi ascund secrerele''

Urăsc dimineața. Sunetul alarmei mă scoate din minți, iar mahmureala după o noapte lungă îmi face zilele insuportabile. Lumina soarelui mi-arde ochii, iar sentimentul că nu am dormit suficient îmi face ziua dificilă.

E vineri, ultima zi de liceu dintr-o săptămână obositoare. Sper că ziua va trece repede și că weekendul va aduce relaxare bine meritată. Ziua de vineri aduce un sentiment de eliberare și euforie, un contrast plin de bucurie față de zilele obositoare de școală.

Toată noaptea am visat despre brunetul acela. Cum poate să îmi intre atât de repede în gânduri? Nu vreau să îi dau satisfacție. Vreau să-i arăt că nu toate fetele îi cad la picioare. Vreau să vadă că eu nu sunt ca toate celelalte pe care le duce la hotel să se distreze cu ele. Băiatului acesta trebuie să îi pună cineva capac într-o zi.

Sunt o persoană serioasă și fidelă, nu pentru a demonstra asta cuiva, ci pentru că mă respect pe mine însămi. Sunt ambițioasă și luptătoare când vine vorba de ceea ce iubesc. Nu accept înșelatul și nici minciuna, urăsc tot ce e fals. Deși uneori sunt mai tăcută și lumea mă consideră vulnerabilă, nu e așa. Știu când să tac și când să vorbesc, nu las pe nimeni să mă calce în picioare. Sunt puternică și știu asta. Nu am nevoie de aprobarea altora. Așa cum spune vorba „pisica blândă zgârie rău”, știu să mă apăr și nu accept mila nimănui. Îmi cunosc limitele și potențialul, așa că părerea altora nu mă afectează. Nu voi accepta niciodată o relație bazată pe beneficii.

În cele din urmă, mă dau jos din pat, deși mi-ar plăcea să nu merg la liceu astăzi. Deschid telefonul să văd cât este ceasul... 7:10. M-am trezit prea târziu! În fiecare dimineață merg cu Erick și Lisa, care vin la 7:30 să mă ia cu mașina.

Mă îmbrac repede într-o pereche de blugi negri și un top alb. Îmi aplic rimel și puțină pudră, nu sunt adepta unui machiaj strident. Îmi pun un ruj nude mat care să-mi evidențieze pielea ușor bronzată. Îmi place să fiu naturală; cred că naturalețea este cel mai frumos machiaj. Frumusețea e trecătoare. Degeaba ai buze frumoase dacă vorbești vulgar. Degeaba porți tocuri înalte dacă ai standarde joase. Trebuie să arăți bine și să gândești la fel. Fă-te frumoasă pentru tine, nu pentru ochii lumii sau pentru a atrage atenția unui băiat. Frumusețea atrage privirea bărbaților, dar respectul de sine atrage admirația și iubirea lor.

Îmi iau geaca de blugi de pe scaun și ghiozdanul, cobor jos exact când se aude claxonul mașinii lui Erick.

— Bună dimineața, le zic în timp ce închid portiera mașinii.

— Bună dimineața, frumoasa adormită! Râde Erick.

Urăsc când îmi zice așa. E vina mea că nu pot fi mai matinală? Răspunsul ar fi „cu siguranță”, dar e vina oamenilor de știință că nu au inventat o mașinărie de oprit timpul, ca să dorm puțin mai mult.

— Iară nu ai pus ceasul să sune? mă întreabă Lisa, cunoscându-mă bine și știind că am fața asta atunci când abia m-am trezit.

— De data asta l-am pus. Dar am avut o motivație prea puternică să nu mă trezesc și să nu vin la liceu astăzi, îi zic pentru a-i face cunoscut adevăratul motiv.

— Și ce te-a făcut să te răzgândești sau cine? mă întreabă Lisa, știind deja răspunsul. Se pare că se gândește la un motiv legat de brunet. E nebună, dar m-am obișnuit cu asta.