Mai sunt doar câteva săptămâni și începe chinul... Vara asta a trecut prea repede și simt ca nu am făcut nimic... Dar totus a fost mai productiva ca restul vacantelor de vara... Vara asta a fost mai interesanta datorita unor persoane... Care ce-i drept au fost lângă mine doar spiritual din cauza distantei... Am reușit sa meditez la unele lucruri... Am reușit sa decid ca tăiatul nu e o soluție... Nu scap de probleme asa...
Stau liniștită și ma uit la un film când telefonul îmi suna... Era diriginta... Oare ce vrea și asta?
Diriginta: Alo, Antonia... Te deranjez?
Pff cum sa ma deranjați? Neeee de loc...
Eu: Nu... Nu ma deranjați, sa întâmplat ceva?
D: Anul asta o sa aveți un coleg nou,e din alt oraș, as vrea sa stai cu el, sa se acomodeze, ajunge în oraș diseară!
Eu: Ummm... Și ce ar trebui sa fac?
D: Sa ii prezinți orașul... Sa te împrietenești cu el... Fă-l sa se simtă bine... Tatăl lui va fi directorul scolii... Sa facem o impresie buna!
Eu: Cum îl cheamă?
D: Raul, are 16 ani.
Eu:Nu e cam mare pentru clasa a 8 a?
D: A rămas corigent un an...
Eu: Am înțeles... Cand va trebui sa ma vad cu el? Când începe scoala, nu?
D: Nu... De mâine!
Eu: OK... La revedere...
Perfect... Acm am plozi pe cap... Plozi mai mari ca mine... Dar ma rog... Cum sa ramai corigent când tatăl tău e director?
Continui sa ma uit la film fără sa ma mai gândesc la ziua de mâine...
