Alt El (+18)-Volumul 1

C XXXIV*„Saptamana" de miere*

-Te iubesc! ciocnim paharele de sampanie si luam o mica inghititura urmand sa ne ocupam de micul dejun. Andreas s-a gandit sa luam micul dejun in mare, cand spun ca in mare inseamna ca masa si scaunele sunt in apa si noi ne balacim picioarele in timp ce mancam.

-Doamna Mitchell, ce parere aveti despre ultima saptamana?

-Am fost rasfatata, domnule Mitchell. Sotul meu a avut grija de mine. Mi-as dori ca acest vis sa nu ia sfarsit.

-Doar spune-mi si te duc unde vrei.

-Stiu iubitule, du-ma si intr-o cocioaba, numai sa fii cu mine. 

-Iubito, esti perfecta!

-Nimeni nu e perfect, sotiorule!

-Mor cand imi spui asa! Pentru mine perfectiunea insemni tu, fara obiectii. 

-Buna dimineata, tineri casatoriti! de nicaieri Robert impreuna cu Maya apar langa noi si Maya ma lasa fara respiratie intr-o imbratisare de urs. 

-Felicitari, imi doresc sa fii fericita, capsunico! incepem sa plangem si Andreas vine langa mine stergandu-mi lacrimile si Mayei ii intinde un servetel.

-Nu-mi faceti mireasa sa planga, nu-i sta bine! ma lasa sa-l imbratisez si pe Robert si imi ofera si el o imbratisare frateasca plina de caldura.

-De unde ati aparut?

-Andreas ne-a chemat. S-a gandit ca daca tot nu am fost langa tine la nunta, macar in luna de miere sa va stresam. 

-Te-ai gandit bine! il sarut scurt si imi zambeste. Sunt atat de fericita si ma simt atat de bine fiind aici cu el si cei mai buni prieteni. -Va iubesc! toti imi ofera o imbratisare de grup si ne continuam micul dejun.

***

-Ai venit la mare, de ce ai tenesi in picioare? Descalta-te! imi pun mainile in san si el da dezaprobator din cap. -Cum nu? Da-i jos!

-Iubito, nu vreau sa-mi intre nisipul in tenesi!

-Dar ne plimbam pe malul marii, de ce nu ti-ai luat papuci? ne plimbam pe plaja de 10 minute si pe langa mine care sunt in picioarele goale avand sandalele in mana, Andreas refuza sa lase tenesii din picioare.

-Nu ma razgandesc! a, da? Mai vedem noi! Fug de langa el si intru cu picioarele in apa.

-Prinde-ma! exact ca un copil fug prin apa si Andreas maraie.

-Antonia, iesi de acolo!

-Asta s-o crezi tu! Vino dupa mine! isi da ochii peste cap si arunc sandalele undeva pe nisip unde apa nu ajunge. 

-Stii ca nu voi intra, hai iesi!

-Si daca ma inec? inaintez spre apa si las valurile sa ma ude. Rochita mea e deja uda fiind lunga asa ca ce conteaza inca cativa cm de material ud?

-Nu umbla cu prostii, iesi de acolo!

-Andreas, cred ca am un carcel! 

-Antonia! striga panicat si ma abtin sa nu rad.

-Andreas, ma doare! ma prefac ranita si profit de un val mare ce vine si intru in apa cu tot cu rochita mea lunga. Imi tin respiratia cateva secunda pana simt o pereche de maini ce ma prind de mijloc si ma imping la suprafata.

-Iubito, esti bine? Unde te doare? ii prind fata in maini si il sarut pentru a-l opri. Deja ma doare capul de la atata vorbarie!

-Mai taci, omule! Esti obositor! se incrunta si ma ciupeste de fund. -Au!