C XXXV*Jucarii*

399 21 0
                                    

-Cine ar fi putut face asta? inca tremur din cauza socului cauzat de vipera din patul de hotel si Andreas imi ia mana si o saruta.

-Am o singura varianta in cap! strange volanul cu putere si il privesc asteptand sa ma lumineze. Eu nu mai gandesc limpede din cauza sperieturii. Cine ar face asa ceva? Cu ce scop? 

-Te gandesti la Iustin?

-Nu, asta nu e specific lui. E cineva care uraste faptul ca ne-...ca v-ati despartit!

-Vrei sa spui ca cineva vrea sa ma omoare pentru simplul fapt ca am ales sa divortez? 

-Iubito, lumea asta e complicata. Casatoria e ceva sfant! Ai renuntat la o casatorie bazata pe juramant.

-Ce juramant? Nu am facut niciun juramant. Iustin simtea ce simteam si eu. Nu voia acea casatorie, Iustin nu m-a vrut, asa cum nici eu nu l-am vrut. 

-Voi nu, dar parintii nostri, da! Juramantul consta in casatoria voastra, unirea celor mai puternici din lumea asta, practic clanul din Est si cel din Vest au ajuns la un armistitiu dupa ani de razboi. Acel armistitiu s-a rupt cand ati semnat actele! Oficial, noi doi ne tradam familiile. Acum, familia Claire si Mitchell se urasc, vor sa se distruga reciproc. Noi suntem prinsi la mijloc.

-Ce fel de logica e asta? 

-Ati fost promisi unul altuia inca de la nastere! Ati fost speranta ca razboiul dintre cele doua lumi va lua sfarsit. Asta a adus casatoria voastra:sfarsitul razboiului. imi cade fata din cauza socului si imi duc mana spre butonul ce deschide geamul, am nevoie de aer curat. Creierul meu refuza sa asimileze noile informatii. 

-Cum adica am fost promisi? Andreas, in ce an traim? Cum sa faca asa? ma trezesc ca urlu la singurul om care nu are nicio vina in toata treaba asta si el respira zgomotos pe nas. 

-In ziua cand aveai sa faci 18 ani erai predestinata sa te mariti. Iar intr-un an trebuia deja sa oferi rodul iubirii voastre.

-Ce rod? Ce iubire? Noi nu ne cunoasteam! Iustin nu s-a atins de mine niciodata! Mi-a respectat intimitatea.

-Asta pentru ca el a vrut. Nu a fost de acord! Iustin a vrut sa te scoata din lumea asta. Stii si tu cum s-a sfarsit cand a aparut Nick... Nici macar el nu stia de acest juramant, a aflat putin mai devreme decat tine, dar nu avut ce sa faca, nu avea destula putere.

-L-a omorat fara sa stea pe ganduri. pentru mine este suficient.

-Antonia...

-Ce? Nu e adevarat? Ai de gand sa ii iei apararea?

-Antonia, asculta-ma!

-Ce sa ascult?

-Iustin e indragostit de tine! uit cum sa respir si Andreas trage pe dreapta. Asta nu poate fi adevarat. Poate ca Maya mi-a mai sugerat asta, dar nu inseamna ca voi si accepta ideea ca Iustin a fost gelos si de asta a apasat tragaciul.

-Nu...asa ceva...

-Te-a iubit inca de la inceput! A fost dragoste la prima vedere! Iti amintesti petrecerea de majorat unde ai fost cu Maya? Iustin era cu Alex, Alex ti-a facut avansuri! Atunci v-ati cunoscut!

-Tu de unde stii? Cand ne-am intalnit, un an mai tarziu, Iustin nu parea sa tina minte ca ma cunoaste.

-Daca ar fi aflat parintii nu ar mai fi avut nicio remuscare ca fac ce e bine. Iustin a vrut ca ei sa se simta vinovati. Sa creada ca i-au supus fiul la o viata nefericita, dar pana la urma lor nu le-a pasat nici cat negru sub unghie de asa-zisa suferinta a lui. Iustin era fericit langa tine, te iubea pe zi ce trece si de asta nu a incercat nimic, nu voia sa te raneasca. Te-a iubit prea mult.

Alt El (+18)-Volumul 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum