Blestemati in iubire(+18) -Volumul 2

C III*Aniversare fericita*

-Sigur o poti face?

-Nu e ca si cum a dat o masina peste mine! ranjesc si Nick ma omoara cu privirea.

-Chiar asta s-a intamplat!

-Crezi ca s-a intors?

-Dupa 6 ani? Ma indoiesc!

-Atunci cine vrea sa ma omoare? Doar pe capul lui am pus pret. stiu ca nu a fost decizia potrivita dar il uram cand am facut asta. M-a lasat insarcinata si a fugit spunand ca nu poate avea copii.

-Da...ca nici nu mai ai dusmani! ma ironizeaza si ma ajuta sa ma ridic.

-Junior ce stie? Unde am fost plecata?

-Ai avut treaba la spital. Nu stiu care din voi e curios dar copilul asta va intrece cu brio, 20 de intrebari pe secunda pune. Unde e? Cat sta? De ce e acolo? Sefii ei nu stiu ca are un copil? Nu se gandesc ca acel copil e mic? Ne-a terorizat, ma jur.

-Sigur are si din figurile tale, nu ma indoiesc. imi pun ochelarii la ochi si ma las condusa de Nick.

-Te anunt ca sunt un barbat respectabil.

-Vezi sa nu! Maya a stat cu el pana acum, nu? Au iesit in parc?

-Da, apoi au mers cu Josh la film.

-Ti-e greu sa accepti, nu?

-O inteleg. Are nevoie de ceva bun in viata ei. Acum eu sunt in lumea pe care ea o uraste.

-Asta din vina mea... Nick a facut schimb, a intrat el reluandu-si locul in afacerea cu trafic de arme si pe mine m-a eliberat pentru a fi langa Junior.

-Gagico, te iubesc. Ai ajuns acolo din vina mea.

-Care e tot din vina mea, daca nu ma maritam...nu era nevoie sa ma mai salvezi.

-Te-ai maritat de bunavoie si nu stiu eu?

-Ha-ha, ce-am ras. ma sprijin de el si iesim din spital. Am dureri interminabile de spate datorita accidentului de saptamana trecuta, dar Junior e mai important. Nu pot lipsi de la ziua lui de nastere.

-Mami! nici nu cobor bine din masina si el ma ia in brate cand ma aplec sa fiu la nivelul lui.

-La multi ani, pustiule!

-Mami, te iubesc!

-Scumpul meu! ma ridic cu greutate si Nick ma sustine de umeri pentru a ma ajuta. M-a zguduit putin masina aia.

-La multi ani, preferatul unchiului! Nick il ia in brate si il invarte facandu-l sa rada si acel ras ma binedispune, imi aminteste de zilele in care radeam si eu, radeam la prostiile facute de tatal sau.

-Mami, unchiule, veniti! Vom taia tortul! Junior tine mortis sa-l ridic in brate dar nu pot asa ca Nick il ridica si ii spune micutului ca mami e obosita. Mami a facut cunostinta cu ura lui tati, inca nu accepta adevarul. Nici dupa 6 ani nu s-a putut maturiza.

-Pune-ti o dorinta! ii spunem toti cand vrea sa sufle in lumari si cade pe ganduri.

-Vreau sa-mi cunosc tatal! uit cum sa respir si Nick se intoarce spre mine.

-La multi ani, pustiule! as recunoaste vocea aia oriunde, o aud mereu in capul meu, poate si acum e doar imaginatia mea. Ma intorc ca arsa spre usa si raman impietrita. Cu un aer superior si cu parul aranjat si dat pe spate Andreas paseste spre noi si eu inaintez spre el. S-a schimbat in anii astia.

-Ce cauti aici? marai si il prind de brat cu gandul puternic de a-l da afara.

-Traiesti! spune si pufneste.