Vampire Romance 3: Queen of the night

Capitolul 10

In miezul noptii, cand luna lumina cerul intunecat, somnul a patruns in casa, invaluindu-i pe toti de de acolo. Caleb si Stefan erau deja in camerele lor, iar Sutton si Elena erau inca pe veranda. Elena casca larg, fiind cuprisca de oboseala.

-Eu ma voi duca la culcare, spuse ea. Sunt destul de obosita. Tu mai stai?

-Mai raman putin aici, raspunse Sutton. Imi place sa privesc luna.

-Bine, atunci ne vedem maine. Noapte buna!

-Noapte buna Elena!

[PERSPECTIVA ELENEI]

I-am oferit o scurta imbratisare lui Sutton, apoi am intrat in casa. Am urcat scarile in liniste, intrand apoi in camera mea si a lui Stefan, inchizand usa in urma mea. Am privit catre pat si am vazut ca Stefan dormea. Mi-am luat o camasa de noapte din dulap si am asezat-o pe pat in liniste pentru a nu-l trezi pe Stefan. Mi-am dat jos rochia si mi-am luat camasa de noapte, apoi m-am bagat in pat. Mi-am asezat capul pe perina si mi-am inchis ochii pentru a adormi.

[PERSPECTIVA LUI STEFAN]

Eram pe punctul de a adormi cand am auzit usa deschizandu-se, insa eram prea obosit pentru a deschide ochii. Stateam intins in pat si auzeam pasi prin camera. Am deschis putin ochii si am vazut-o pe Elena, care statea in lenjerie intima in fata ferestrei, schimbandu-si hainele. Razele lunii care parundeau in camera ii pictau pielea perfecta. O priveam si fara se realizez mintea mi-a sarit la discutia despre casatorie pe care am avut-o mai devreme cu Caleb. Atunci am realizat cat de mult imi doream ca Elena sa fie sotia mea. Insa acum nu era timpul sa pun intrebarea. Acum trebuia sa ne concentram pe calatoria noastra. Dupa ce vom termina cu toate aste vom aveam mai mult timp sa ne gandim la noi. Elena se aseza langa mine in pat, punandu-si capul pe perina. M-am apropiat mai mult de ea si am sarutat-o usor pe gat

-Te iubesc, ii spun eu in soapta la ureche.

-Si eu te iubesc, imi zice ea, intorcandu-si privirea catre mine.

[PERSPECTIVA ELENEI]

M-am asezat in bratele lui Stefan si mi-am inchis ochii, iar somnul ne-a cuprins, purtandu-ne in lumea viselor. Cand am devenit vampir am stiut ca unele lucruri nu sunt posibile, insa ar fi atat de frumos ca intr-o zi eu si Stefan sa avem familia noastra. Sa fim casatoriti, sa stam impreuna pe veranda casei noastre, privindu-ne copii jucandu-se. Totul ar fi atat de frumos, dar stiu ca e imposibil.

[PERSPECTIVA LUI SUTTON]

Stateam pe veranda casei in linistea noptii si priveam luna si stelele care luminau cerul. Usa din spatele meu s-a deschis, iar din spatele ei a venit Caleb, avand in mana o patura. S-a apropiat de mine, acoperindu-ma cu patura, apoi s-a asezat langa mine si mi-a oferit un sarut dulce pe obraz.

-Ai sa ingheti aici, spune Caleb privindu-ma dulce.

-Nu iti mai face atatea griji, zic eu calma. Sunt bine.

Stateam amandoi in liniste, cand am oftat fara sa realizez, iar Caleb m-a privit ingrijorat.

-Ce s-a intamplat? ma intreaba el.

-Ma gandeam la Stefan si Elena, ii raspund eu. Imi pare atat de rau pentru ei.

-Dar ei se iubesc foarte mult si au o relatie minunata. De ce iti pare rau pentru ei?

-I-am vazut astazi jucandu-se cu Emmet si Melisa. Le-ar sta minunat ca parinti, si chiar daca acum nu se gandesc la asta, sunt sigura ca in viitor isi vor dori copii, iar vampirii nu pot procrea.

-Nu m-am gandit la asta pana acum, dar ai dreptate.

[PERSPECTIVA ELENEI]

In aceasta dimineata m-am trezit odata cu soarele. Am deschis ochii ganditoare si m-am indreptat catre dulap. Am luat o fusta neagra si un maieu alb, pe care le-am asortat cu o curea maro si o pereche de opincute negre. Mi-am impletit parul spic, apoi am coborat jos. Acolo erau Caleb si Sutton, stand pe canapea, beand o cofea si discutand.

-Buna dimineata, le spun eu zambind politicos.

-Buna dimineata, imi raspund ei simultan.

-Este totul in regula? ma intreaba Sutton.

-Pai, eu si Stefan vrem sa ajungem in dimensiunea Lamia, insa harta noastra, lafel ca toate lucrurile noastre, a ramas in dimensiunea Obscuro.

-Pai, nu mai aveti mult pana in dimensiunea Lamia. Va trebui sa mergeti in dimensiunea Lupinotuum, iar urmatoarea dimensiune este Lamia, zise Sutton.

-Multumesc ca mi-ai spus. Chiar nu stiam ce ne vom face, spun eu.

-Ma bucur ca am putut sa te ajut, imi spune Sutton zambind.

-Tu si Stefan din ce dimensiune sunteti? ma intreaba Caleb.

-Nu stiu cum se numeste, raspund eu. Dar cei mai multi sunt oameni.

-Oameni? Inseamna ca este dumensiunea Humanitas, zice Caleb.

-Cum este dimensiunea Lupinituum? intreb eu.

-Pai seamana cu dimensiunile noastre, spune Sutton.

-In dimensiunea Lupinituum traiesc varcolaci, zice Caleb.

-Am o prietena acolo. Numele ei este Claire. Claire Kenish. Puteti sta la ea, zise Sutton.

-Chiar nu vrem sa o deranjam, spun eu.

-Nu va faceti griji. O cunosc foarte bine. Se va bucura mult sa va aiba ca oaspeti, imi spune Sutton.

-Esti sigura?

-Sunt foarte sigura.

-Ok, atunci o vom cauta cand ajungem acolo.

-Cand plecati? intreaba Caleb.

-Nu suntem siguri. Stiti cumva unde este portalul catre dimensiunea Lupinituum?

-Din pacate nu, raspunse Sutton. Cum il veti gasi?

-Cum le-am gasit si pe celelalte. Vom astepta ca medalionul sa ne arate unde este.

-Cum adica medalionul va arata unde este?

-Pai eu il port mereu, iar cateodata am un vis in care datorita medalionului gasesc portalul.

-Acum am inteles, spune Sutton zambindu-mi prietenos.

Dupa terninarea conversatiei l-am zarit pe Stefan care tocmai cobora scarile. Am mai povestit putin cu totii, apoi am mancat. Mancarea a fost delicioasa. Mi-a amintit de o dimineata in care mama a pregatit clatite cu cicolata si banane la micul dejun. Aveam 4 ani si mi-au placut atat de mult incat nu vroiam sa ma opresc din mancat. Amintirile astea ma incalzesc. Mereu ma fac sa zambesc. Dupa ce am terminat de mancat am iesit in gradina si m-am asezat pe leagan. M-am lasat pe spate si am inchis ochii. Aerul imi amintea de verile pe care le petreceam la cabana cu parintii mei. Gandurile mi-au fost  cuprinse de amintiri din copilarie, pana cand am fost molesita de aerul cald si am adormit.

__________________________________________________________

Asta a fost capitolul 10...am incercat sa il fac mai lung. Va placut? Ce parere aveti? Astept comentarile voastre.

PS: Vreau sa va multumesc pentru ca imi cititi cartile.

Love you guys ♡