Blestemati in iubire(+18) -Volumul 2

C XIV*Vizita la bunicul*

-Sunteti o familie minunata! Andreas ne-a adus la bunicul lui. Se pare ca in viata lui a existat si un om normal, care a fost mereu departe de lumea din care facem noi parte. Bunicul Mark este un barbat trecut lejer de 65 de ani, ramas vaduv in urma cu 10 ani din cauza cancerului si din ce am inteles in astea 3 zile de cand suntem aici, il iubeste enorm pe Andreas. A ramas uimit cand a aflat ca Andreas are un geaman si ne-a rugat sa-l chemam si pe Iulian. Acesta a aparut in doar cateva ore si era foarte fericit stiind ca exista cineva in familia lui care sa-l accepte asa cum e. Au stat la povesti o noapte intreaga si Junior a asistat la jumatate din discutii, dar apoi Andreas l-a adus la mine sa adoarma. Stam in aceeasi camera de dragul lui Junior, dar n-a mai incercat nimic, nici in timpul somnului nu m-a mai atins. L-am ranit in dimineata aia dar trebuia s-o fac. 

-Pacat ca doar din exterior pare asa, in interior e haos.

-Nimeni nu are o familie perfecta. Mereu exista neintelegeri.

-La noi e mai complicat.

-Stiu, fata bunicului! Andreas mi-a povestit. Dar nu lasa asta sa te indeparteze de el, am vazut cum il privesti. Ti se citeste iubirea in privire, ti-ai da viata pentru el si Junior, iar la fel ar face si el. 

-Bunicule, tu crezi ca dragostea e de ajuns? bunicul sta la tara, nu e oras, nu e agitatie in jur. Doar cateva case micute intr-un colt de Rai. Amandoi stam pe prispa casei la povesti in timp ce mancam prajitura mea preferata:negresa. 

-Da! Iubirea va face sa va respectati, sa va intelegeti si sa va doriti binele. Am iubit-o mult pe sotia mea, am gresit si eu fata de ea, a gresit si ea, dar am invatat sa ne iertam si sa reparam ce e stricat. El vrea sa repare tot raul, aveti un copil. Reparati tot ce s-a stricat pentru acel inger blond ce va tine uniti. Radiaza de fericire cand isi vede tatal cum o alinta pe mama lui. A pierdut 6 ani din viata de familie, macar de acum oferiti-i ce-si doreste. 

-Poate ai dreptate, bunicule.

-Sunt batran, normal ca am dreptate. 

-Mai vrei sa-ti aduc ceva? 

-Nu, draga, sunt bine. Trasnitii aia 3 unde sunt? 

-Bunicule... nu le mai spune asa! rad de alintul lui si el ma expediaza dintr-un gest cu mana.

-Unde au disparut?

-Cred ca pescuiesc!

-Pe caldura asta? Sa nu faca copilul insolatie.

-Oare sa ma duc dupa ei? 

-Du-te, fata mea, eu aranjez masa.

-Esti sigur?

-Poate sunt eu batran dar inca pot face unele lucruri. Nu patesc nimic daca pregatesc o masa. Dupa atatia ani stau la masa cu nepotii mei si stranepotul .Nicio boala nu ma va impiedica sa pregatesc o masa frumoasa pentru ei. bunicul e bolnav, are diabet si stie ca nu mai are mult de trait. Andreas n-a stiut ca e bolnav si acum e trist ca nu a venit mai devreme la el. Il viziteaza de cand ne-am despartit noi dar nu e impacat cu asta. A pierdut o tinerete in care putea sa vina aici. 

-Bine atunci, merg sa-i caut si revin cu ei. 

-Nu va grabiti! pornesc spre raul unde banuiesc ca se afla cei 3 trasniti cum le spune bunicul si ii aud rasul lui Junior. Sunt pe drumul cel bun. 

-Junior? ma apropii de rau si ii vad pe gemeni in apa si Junior se pregatea sa intre si el. -Sa nu te gandesti! il prind fix inainte sa intre in apa si face botic.