Blestemati in iubire(+18) -Volumul 2

C XIII*Revenire*

Deschid ochii si vad dublu. Junior statea pe abdomenul meu si in fata patului meu, gemenii impunatori stateau cu bratele incrucisate. 

-Visez? ma frec la ochi si Junior se intinde ca sa ma pupe.

-Mami, imi pare rau ca te-am suparat. il strang in brate si ma ridic in sezut tinandu-l langa mine.

-E vreo gluma? fac semn spre cei doi si unul imi zambeste. Nu-mi dau seama de aici care din ei doi este dar pun pariu ca Andreas e cel care ranjeste, dar cum e posibil? 

-Iubito! 

-Nicio iubita! Ce inseamna asta? o sa-l omor, de data asta pe bune.

-Mami, stiai ca tata are un geaman? Unchiul Iulian e super de treaba! Am jucat toti 3 Monopoly. mie mi-e rau. Imi frec tamplele si incerc sa imi dau seama daca visez sau chiar traieste.

-Cum? fac semn spre el si vine langa mine intinzandu-se in pat si Iulian il ia pe Junior si ne lasa singuri.

-Iubito, mi-a fost dor de tine. ma impinge sa stau pe perna si isi aseaza o mana sub capul meu. 

-Cum e posibil? 

-Iulian m-a salvat! am un deja-vu. Nimeni nu ramane mort in familia asta, toti sunt salvati, ironic.

-Si de ce nu ai spus?

-Nimeni nu stie. Trebuie sa stau ascuns, trebuie sa se creada ca sunt mort. Altfel mama va incerca iar sa-l raneasca pe Junior, de asta vom pleca.

-Ce? Unde? Nu putem pleca!

-Vom pleca, trebuie!

-Unde?

-Vei vedea.

-Dar Mihnea...

-E mai important ala decat copilul tau?

-Nu fi idiot! Normal ca nu dar... ma ridic iar in sezut si analizez, sigur ca nu.

-Nimic, fa-i lui Junior un bagaj si maine dimineata vom pleca. Nimeni nu trebuie sa stie de mine, doar tu ne poti deosebi pe mine si pe Iulian. Nici mama nu stie sa ne deosebeasca. Voi putea trece usor ca fiind Iulian, nimeni nu va sti adevarul. 

-Cei din casa stiu, nu?

-Da, adica eram amandoi... e cam imposibil sa nu-si dea seama, iubito. ma ironizeaza si oftez. Ma intorc in bratele lui inspirandu-i parfumul si incepe sa rada. Respiratia mea il gadila. 

-Imi pare rau! imi ridic capul si il privesc, iar el se joaca cu mana in parul meu.

-Trebuia s-o faci, mie imi pare rau. 

-De ce?

-Junior...

-A trecut, acum esti aici. Iti poti duce planurile la capat. Poti fi un tata pentru el.

-Si un sot minunat pentru tine! imi feresc privirea si imi trage fata spre el. -Nu ne fa asta!

-Imi pare rau, dar...