Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 71

Oh Doamne ,ai mila de mine și de moștenitori mei ,a venit tornada roșie Sasori care scoate fum prin toate orificiile ,ce mi-as dori să pocnesc din degete și sa apară în fața mea o rachetă care să mă duca pe altă planetă până îi vor trece nervi lui Sasori. Sakura nu pare deloc stresata pare chiar fericita că Sasori mă va face una cu pământul în momentul când va pune mâna pe mine. Scorpie mică ea va scăpa fără nici o vânătaie din bătălia care va avea loc.

- Uchiha am zis să-ți iei mâinile de pe sora mea, striga roșcat-ul care se îndreaptă spre noi nervos în spatele lui fiind Itachi care mă privește speriat.

În doua secunde Sakura îmi este smulsă din brațe sub privirea mea terifiata, măcar dacă mor știu ca o fac pentru o cauza nobila ,înghit în sec în timp ce mă trag în mod repetata de tricou simțind cam mă iau toate transpirațiile. Privirea lui Sasori e demna de filmele horror, el este atacatorul înarmat iar eu victima și în astfel de bătălie victima este omorâtă și îngropată într-o pădure.

Nu vreau să-mi mănânc propria coliva cum nu am de gând sa mor.

- Sasori calmează-te, rozi încearcă să-şi calmeze fratele dar nimic nu pare să-l înduplece pe fiorosul roșcat care face ca gorila King Kong protejându-şi sora.

- Cu tine vorbesc acasă, îi zice nervos. Moment am de discutat cu Sasuke.

Discutat e mult zis ,deja mă văd bătut măr de roșcat și asta mă îngrozește, poate sunt eu puternic dar în fața unui frate protector sunt precum o furnică.

- Sasori eu..,încerc sa zic ceva dar cuvintele nu vor sa iasă, Sakura mă privește speriată și parcă îmi zice din priviri să spun ceva dar nu pot sunt împietrit aici.

- Tu ce? ridică el tonul. Nu țe-a ajuns cât ai facut-o sa sufere? Acum te-a pocnit compasiunea față de ea?

- Sasori! îl aprofundează Sakura. Ști bine ca nu e așa, nu te mai comporta ca un tată protector.

- Încearcă sa nu te mai bagi ca musca în lapte, îi zice nervos.

Sakura doar mârâie la el și se eliberează din strânsoarea lui venind spre mine, îmi deschid brațele pentru a o primi, își face loc intre ele unde îi este cel mai bine ,se cuibărește în brațele mele în timp ce-mi mângâie spatele cu mâinile.

- Nu-ti face griji, îmi zice. Sasori latră dar nu muşcă.

Vorbele ei mă fac sa zâmbesc, ah cât pot sa o iubesc pe făptura asta minunată. Dar zâmbetul îmi dispare când îl văd pe Sasori cum își ridică mânecile bluzei. Văleleu, bine ca mi-am luat adidaşi buni, măcar dacă mor o fac cu stil. O sărut repede pe Sakura sperând să nu fie ultima data când o fac și o iau la fugă trecând ca fulger mcqueen pe lângă Itachi care râde ca prostul.

- Ce fraier ești! Zice încă râzând.

- Vedem noi cine e fraierul când îți vei vedea mașina, strig și eu la el.

- Mașina mea, îi aud vocea. Țe-ai pus labele pe prețioasa mea Martha? Ești ca și mort.

Super nu-mi ajungea un roșcat nervos și dornic de omor acum mai am și o nevăstuică cocalară pe urmele mele. Frumos mod de a incheia seara Sasuke.

- Când o sa pun mâna pe tine...,îl aud pe Sasori.

- O sa te fac praf....,continuă nevăstuica.

Minunat absolut minunat ,am doi nebuni pe urmele mele care îmi vor capul ,acum depinde pe care îl doresc pe cel de pe umeri sau pe cel din pantaloni. Grea alegere.

- Sasuke, de ce fugi ca disperatul?

Mă opresc o secunda din alergat pentru a-mi trage sufletul, îl privesc gâfâind pe Naruto ,și jur ca l-as strânge de gât, nu mai el este de vina. El și gura lui păcătoasă, a trebuit el sa cobească.