My hero Academia: Noua Generatie

Capitolul 1

Doar acum cateva zile, fusese anunțat la tv ca cel mai mare erou din lume fusese omorat de catre un răufăcător misterios, iar astazi înmormântarea lui era ținuta la un cimintir local de langa Tokyo. Absolut toata lumea era devastată, nu numai ca murise cel mai mare erou din lume, dar acum rata de criminalitate avea sa creasca mult mai mult.
Într-o camera întunecată si fără pic de viata in ea, statea o fata cu parul castaniu, creț care îi ajungea pana la șolduri, cu ochii verzui ca emeraldul si fata plina de pistrui, era tristă nu, nu putea sa inteleaga cum sa intamplat una ca asta, tatal ei a murit... chiar nu stia ce sa faca, a stat închisă in casa timp de trei zile, crezând ca daca se va izola de ceilalti poate se va simti mai bine dar nu se simntea mai bine, ba chiar mai rau. Incepu sa planga iar, era pentru a zecea oara azi, deja se saturase dar nu avea ce sa faca de cate ori se gandea la el parca ochii ei aveau o minte de-a lor si incepeau sa planga, inima ei, o durea asa de tare cand se gandea la toate amintirile pe care le avea cu el, cum o ajuta la teme cand avea nevoie, cum o încuraja cand îi era greu sa continue. In camera ei demodată plina cu postere cu tot felul de super eroii intra o persoană era o femeie, cu parul maro, prins într-un elastic de par, cu ochii căprui si cu obraji roșii, se uita la ea si privirea ei devine calma, se indreapta spre scaunul pe care fata statea si îi pune o mana pe umerii.
-Hei, Yuriju, trebuie sa plecam in zece minute asa ca te rog sa te îmbraci, stiu ca ție greu, si mie imi este....dar trebuie sa fim puternice pentru el, sunt sigura ca asta ar vrea. Spune ea uitandu-se spre sifonierul fetei care inca nici nu fusese deschis. Cred ca ar trebui sa te pregătești, unchiul Shoto trebuie sa vina acum cu mătușa Momo si cu Takeo.
-Ok, atunci ma voi pregăti, dar te rog ceva, cand ajungem acolo sa nu pleci de langa mine nu vreau sa raman singura, ok? Spune Yuriju cu o voce foarte ragusita de la atâta plâns.
-Ok, promit ca atunci cand ajungem acolo voi sta numai langa tine, promit!! Zise ea cu o dulceață in voce.
Femeia se ridica si se duce spre use cand Yuriju spune ceva.
-Mama chiar iti multumesc ca esti aici pentru mine. Si fata se ridica si merge sa o îmbrățișeze, era o imbratisare ferma nu prea strânsă dar nici prea moale.
Dupa ce mama ei pleca, Yuriju se indrepta spre sifonier si îl deschise, tot sifonierul era vraiște, toate hainele erau amestecate, iar pe o palatie statea o jucarie din pluș cu tatăl ei, in costumul lui verde, care acum era deja unul, daca nu cel mai cunoscut costum din lume, iar in pana ținea un steag alb cu numele "Deku" scris pe el. Yuriju îl pune inapoi pe palarie, începând sa simta ca iar ochii ei îi blureaza privirea, in acel momente aude niste voci din holul casei.
-Ochako, ma bucur sa te văd, sper ca o duci bine, uite ți-am adus niste ceai de mușetel, stiu ca este preferatul tau. Spune o voce de femeia pe care Yuriju o stia prea bine, era matusa ei Momo, o iubea foarte mult mai ales cand era mica si îi facea orice jucarie voia, inca mai tine minte cat de drag îi era sa se joace cu ele.
-Ochako, chiar imi pare rau pentru ce sa întâmplat, daca as fi fost mai rapid, poate as fi putut sa fac ceva. Se aude spunand o voce de barbat, era unchiul ei Shoto, cand era mica era foarte speriata de el, mai ales ca avea o barba facuta din flăcări, dar acum slavă domnului ca si-a dat-o jos, cu timpul a inceput sa nu îi mai fie frica de el ba chiar sa creeze un anumit respect pentru el.
-Shoto, te rog...nu te mai invinovati nu este vina ta, nu este vina nimanui, sunt sigur ca si el...intelege asta, si sunt sigura ca este fericit ca esti bine si nu ai patit nimic. Zise mama ei, se putea simti in vocea ei cum îi venea sa planga dar nu o facea, mama ei a fost foarte puternica in comparatie cu ea.
Dupa ce auzise toate astea Yuriju îsi cauta repede o rochie neagra, si cu niste pantofi negri si se imbraca in ele, nu a avut niciodată gusturi bune in îmbrăcăminte, mama ei facea glume pe seama ei spunand ca aste este din cauza tatălui ei. Iesind din camera da ochii cu musafiri ei, Shoto, Momo si inca o fata de aceeași vârstă cu ea, avea parul lung pana la coate, negru cu bucăți de alb prin el, cu un ochii albastru si unul negru, si cu un bandaj pe obrazul drept, pe care îl purta acolo de cand o stie, Takeo spunandu-i ca acel bandaj este foarte important si daca l-ar desface toata planeta ar exploda, Takeo era foarte glumeata si nu intelege de unde a luat chestia asta deoarece si unchiul si matusa ei erau destul de serios de cele mai multe ori. Yuriju se îndreaptă spre ei iar Momo fuge repede si o ia imbrate pe Yuriju, spunandu-i ca îi pare rau pentru cele întâmplate. Dupa ce îi da drumul Yuriju se indreapta spre Shoto care isi ascunde privirea de ea, intelegea de ce, credea ca este suparata pe el, dar stia ca vina lui nu era niciunde, iar Takeo vine la ea si o ia si ea imbrate strangand-o foarte tare.
-Cred ca ar trebui sa mergem nu vreau ca lumea sa aștepte dupa noi. Spune mama ei care îsi baga niște chestii in geantă.
-Ai dreptate Ochako ar trebui sa mergem. Zise unchiul ei plecand spre usa din fata a casei.
Afara ploua cu găleata asa, era de cateva zile, chestia asta o deprima foarte mult pe Yuriju deoarece ea iubea vara si mai erau 2 saptamani pana incepea scoala, si nu voia sa ploua chair in ultimele 2 saptamani de vacanță, dupa ce urca in masina familiei Todoroki, Yuriju incepe sa vorbeasca cu Takeo despre tot felul de chesti, orice doar ca sa îi ia gandul de la înmormântare. Nici nu stie cand a zburat timpul, ca deja ajunseseră, erau o multime de oameni, eroii de prin toata lumea veniti sa îsi de-a respectul fata de tatal ei, erau si foarte multi reporteri, cea ce o enerva pe Yuriju deoarece nu iubea faima, chair o ura, voia sa fie un erou, dar doar pentru a salva viețile oamenilor nevoiasi, nu pentru faima. Mergand prin grupurile mari de oameni, Yuriju ajunge in fata mormantului, era o groapă adanca, iar de asupra ei era sicriul tatalui ei, emotiile iar o cuprind si incepe sa planga, era numai vina lui, de ce nu a putut sa stea acasa, sau sa nu devina cel mai mare erou, ar fi putut sa stea acasa si sa aiba grija de ea si de mama ei, dar acum erau amandoua singure. Dupa aceea zi, cerul nu a mai fost albastru pentru inca patru zile.

A/N

Ei bine sper ca va placut aceasta noua poveste, cu MY hero academia, am cam devenit obsedat de serie mai ales acum cand sunt la zi cu manga si anime-ul, asa ca aceasta poveste se intampla, daca nu v-ati dat seama cu 25 de ani, povestea va contine OC, un personaj dintr-o alta manga, si niste personaje OC furate ( imi e prea lene sa ma gandesc la multe personaje ) a da si nu sunt sigur cat de constant o voi posta pentru ca inca nu am facut toată ideea povesti, nici macar nu stiu finalul, dar sper ca va placut, si va rog sa lasati si o steluta, si chiar si idei pentru poveste!!!! Paaa!!!