Ma gandeam.. eu de ce sa nu scriu? Trec in fiecare zi prin postarile a zeci de oameni, fiindca nu sunt prea populara, nu am multi prieteni, si vad cum altii scriu si sunt apreciati pentru ceea ce fac. Bravo lor, au meritul lor pentru asta. Si stau si ma gandesc, eu de ce sa nu scriu?
Intr-una din zile vorbeam cu, nu conteaza.. vorbeam.. si era la mijloc intrebarea aceasta "Cum iti poti pune sentimentele pe o foaie?" la care continua spunand "Eu nu pot.". Am incercat sa-i spun ca nu e greu, fiindca nu e. Ce e a pune mana pe un pix si a incepe sa dai frau liber sentimentelor? Nu trebuie sa folosesti cuvinte pompoase.. nu trebuie sa scrii neaparat pentru a vedea altii sau a-i face pe altii sa inteleaga, poti s-o faci si gata, pentru tine, ca o eliberare. Mai ai inca un jurnal? Nu? Da? Ai ras vreodata de cei care inca au? Rau ai facut! Un jurnal nu inseamna un caietel pe care copii de 6-7 ani scriu sau deseneaza.. un jurnal inseamna un loc in care iti poti aseza in ordine gandurile, secretele, emotiile, trairile, un loc pe care-l aranjezi dupa bunul plac si din care stii sigur ca nu va iesi ceea ce nu ai vrea. Eu inca am unul.. si cand simt nevoia, iau un pix, il pun pe brate si incep sa scriu toate evenimentele speciale din viata mea din timpul ce s-a scurs de ultima data cand i-am deschis copertile magice si am schimbat foile una cate una pana am ajuns la una noua, neatinsa, ce astepta imbratisarea pastei pixului meu. Si stii de ce? Pentru ca asta face jurnalul.. iti pastreaza amintirele, ca atunci cand cresti si-l gasesti din intamplare prin cutiile tale vechi, aruncat si prafuit, in timp ce cautai altceva, te pui in fund rezemat de un perete, cu inima batand si cu amintirile deja navalind asupra ta... si il deschizi.. si-ti lasi degetele sa alunece pe foile patate de albastru de parca ai atinge zilele acelea, nu cuvintele insirate pe-un caiet. Si citesti.. si in timp ce citesti in mintea ta se aduna imagini intortocheate fiindca n-ai rabdarea sa citesti tot de la un capat la altul..nu.. te arunci pe foile incarcate si citesti si de colo si de colo si in mintea ta e vraiste.. si iti vezi fericirea sau tristetea prin simplul fapt ca le-ai scris aici.
Deci? Eu de ce sa nu scriu? Cand toti avem in noi acel "talent" de a ne exprima emotiile. De ce sa nu scriu cand stiu ca undeva in lumea asta sigur mai e macar o persoana care poate intelege ce am incercat sa spun, cu toate ca nu sunt cel mai priceput. Deci? De ce nu? Caci.. si eu stiu sa scriu.
