Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

16. Teamă

Eram entuziasmată de plecarea in America, imi faceam bagajele fericita, nestiind ce urmeaza.

Insa mi-am adus aminte. Nu mai fusesem la scoala de 5 zile. Si doar ce incepuse anul. Mama stia ca stau la Perrie, dar nu stiu cat mai tinea minciuna asta. Asa ca am hotarat sa iau o pauza, numai ca sa aflu ca telefonul mamei era inchis. Grozav. Acum nu stiu iarasi ce a patit mama.

Hotarasc sa o sun pe Eleanor, care imi da la randul ei ocupat. Ce are toata lumea? Ma urasc? Stiu ca nu am mai vorbit cu fetele de ceva timp dar Harry imi ocupa tot timpul si chiar nu ma pot desparti de el asa usor.

O sun pe Perrie, care imi raspunde.Slava Domnului.

- Perrie?

- Klara! Vocea ei era asa entuziasmata, incat am crezut ca o sa imi sparga timpanul. Doamne, ce ai patit? Imi fac griji pentru tine!

- Um... Am avut treaba. Mint eu.

- Cumva Harry e de vina? Inca nu pot sa cred ca sunteti impreuna! Toata lumea vorbeste despre voi... chiar ar trebui sa vi la scoala azi!

Ar trebui dar maine pe vremea asta voi fi in drum spre America si nu am pregatit nici cea mai mica chestie.

- Perrie, chiar imi pare rau dar o sa ajung deabia peste 2 saptamani...

- 2 saptamani? Esti nebuna? Unde te duci?

- Uh, eu si Harry plecam in America. Nu am putut minti prietena mea cea mai buna, era in zadar. Si-ar fi dat seama ca mint si ar fi aflat singura adevarul. Dar promit cand ma intorc sa ies in oras cu voi, am multe sa va zic!

- Oh, Klara, nu esti singura. Okay, atunci te las sa te pregatesti. Distractie placuta cu...Harry. Puteam sa jur ca ranjea. Argh, o iubesc pe fata asta.

- Da, da, mersi! Paa!

- Paaaa! A cantat Perrie in telefon. Cand am auzit-o cantand mi-am adus aminte de placerile mele: desenatul si cititul. Inainte erau ca niste obsesii pentru mine, ca niste droguri.Acum drogul si obsesia mea este Harry si mi-a patruns de tot sub piele.

Am zambit cand am auzit-o pe Gemma in camera mea. Era cea mai draguta fata cunoscuta de mine si era asa diferita de Harry. El asa de intunecat si ea plina de viata si culoare. Singurul lucru care ii facea frati era asemanarea fizica. Era inconfundabila.

- Klaraa! In sfarsit putem vorbi fara sa ne deranjeze nimeni! Spune ea, asezandu-se pe pat. Harry a plecat si suntem doar noi acasa. Party!

Am inceput amandoua sa radem si m-am asezat langa ea pe pat. Nu puteai sta un minut fara ca Gemma sa te faca sa razi fara oprire.

- Deci, tu si Harry unde v-ati cunoscut? Incepe ea conversatia curioasa.

- Um, la scoala. De acolo a inceput totul. Zic eu, amintirile coplesindu-ma. Mereu am fost genul de persoana care poate sta ore intregi amintindu-si si cele mai marunte lucruri care insa au o semnficatie importanta pentru ea.

- Presupun ca stii trecutul lui Harry si cu ce se ocupa el... Nu o sa iti zic nimic eu fara ca el sa stie, Harry e genul de persoana careia ii place sa se descurce singur.

- Am observat. Si da stiu totul si nu ma deranjeaza... intru totul. Zambesc la final. As fi fost nebuna sa zic ca sunt de acord cu ocupatia lui Harry. Nu eram dar o acceptam. Harry de langa mine era exact ce imi trebuia. Nu imi pasa de lucrurile pe care le facea cand nu era cu mine... sau cel putin asta doream eu sa cred.

- Uite, Klara, stiu ca e greu pentru tine. Stiu cum erai inainte de Harry si stiu ca te-a dat cu totul peste cap. Si mai stiu ca iubirea voastra e ceva ce nu am mai vazut vreodata. Cand am plecat in America imi era teama sa raman cu el, dar imi era teama si sa il las singur. Era un dezastru. Nu avea niciun scop si... Of, e greu sa ii aduc aminte de perioada aceea. Dar a trecut. Cand l-am vazut pe Harry acum, am stiut ca ceva se intampla cu el. Era fericit si emana o stare de liniste, nu stiu cum sa explic. Dar se vedea ca s-a schimbat. In bine, datorita tie Klara si iti multumesc ca mi-ai adus in lumina fratele. Esti o fata atat de speciala ca ai putut face asta. Si eu ma voi asigura ca niciodata nu iti va da drumul.