★ Chapter 12 ☆

725 68 20
                                    

Niall P.O.V.

Inca o saptama de succes alaturi de baietii mei si de viitoarea mea sotie Jessica de care nu ma mai pot satura nici o secunda.

Este atat de minunat, in fiecare clipa imi imaginez viitorul alaturi de ea. Doi gemeni care sa fie baieti si sa semene cu mine si o fetita care sa semene cu Jessica a mea.

Parca totul era atat de negru acum cateva saptamani cand am plecat de langa Lucy si acum totul este asa de colora si de frumos incat parca as trai un vis devenit realitate.

Totul este prea frumos si prea bine planuit incat nici nu imi vine sa cred ca toate aceste lucruri se intampla.

Concertul de aseara din Malta m-a obosi definitiv, iar Jessica a mea care avea atata chef de actiune incat nu o puteam refuza pentru nimic in lume, o iubesc prea mult ca sa o las balta si ranita incat m-as rani pe mine insami.

Prezentul conteaza cel mai mult decat orice pe lume.

Sunt trezit din ganduri de telefonul meu care imi bazaie in pantaloni semn ca imi suna telefonul si sincer nu prea este un moment foarte bun fiindca in momentul asta Jessica a mea nu prea se simte bine si mai sunt si cu ea la spital asteptand sa iasa din asa zisa camera de spital.

Imi scot telefonul usor din buzunarul pantalonilor mei negri cu tur si ma uit atent la telefon ramanand complet uimit ca cel care ma suna era tocmai prea adorabilul meu verisor Deo, ce ovrea, mai ales dupa ce nu mi-a raspuns cateva saptamani la rand!

- Conversatie telefonica -

Eu: Da Deo, ce s-a intamplat?

Deo: Ce faci?

Eu: Sa ma gandesc, foarte bine!

Deo: Mda!

Eu: E ceva ce ar trebui sa imi spui de ma suni la ora asta?

Deo: Aaa, nu! Vroiam sa vad ce faci.

Eu: Fac bine, dar Lucy ce face?

Deo: Cred ca trebuie sa incid, mai vorbim, pa!

Eu: Deo....

- Conversatie telefonica incheiata -

Pana sa mai zic ceva Deo deja imi inchisese si tot nu imi pot da seama de ce tot refuza sa imi spuna macar ce face Lucy. De ce?

Parca as mai avea vreo legatura cu ea sau ceva de genu cand eu sunt logodit si nu mai am nimic de aface cu Lucy, in momente ca astea ma enerveaza rau de tot Deo. Parca a uitat ca suntem verisori!

X: Domnule?

M-am intors si am dat de doctoita care ii luase analizele lui Jessica sa vedem de ce se simte foarte rau de cateva zile inco.

Eu: Da?

Doctorita: Felicitari, ve-ti fi tatic!

Pentru cateva momente am ramas stana de piatra fara a mai spune absolut nimic, doar stand si uitandu-ma in gol ca un prost insa mi-am revenit aducandumi aminte ca Jessica era de partea cealalta a usii si ma astepta.

Am intrat cu pasi marunti in salon cu gandul ca Lucy nu este bine, sincer ma speria acest gand insa nu il pot scoate din minte, chiar nu pot insa acum o am pe Jess si ar trebui sa o uit pe Lucy, insa de ce nu pot face asta?

Jess: Iubitule?

Am fost treaz din gandurile mele de catre Jess care se uita la mine cu atata bucurie incat nici macar nu mi-am dat seama ca eram atat de aproape de ea incat simteam cum o lacrima ii face aparitia pe obrazul meu stang, de ce plang?

Jess: De ce plagi iubitule?

Atunci mi-am dat seama ca eu defapt plangeam pentru simplul fapt ca o sa am un copil alaturi de Jess, femeia pe care o iubesc si care imi va fi sotie in mai putin de o luna, pot spune sincer ca sunt cel mai fericit barbat din lume.

Eu: De fericire iubito! De ce nu mi-ai spus ca esti insarcinata?

Jess: Acum am aflat si eu iubitule, nu este asa ca este super ca vom avea un copil?

Eu: Este cel mai frumos lucru din lume.

Ma uitam la ea si in minte mi se tiparise o imagine alaturi de copilul nostru care va fi baiat cu ochii albastri ca ai mei si parul lafel de blond, bine natural si frumusetea mamei sale. Deabia astept sa il tin in brate si sa il strig pe nume.

Jess: La ce te gandesti?

Eu: Ma gandesc la faptul ca voi avea sansa sa imi tin copilul in brate si sa il strig pe nume.

Jess: Cum crezi ca v-a fi?

Eu: Ochii si parul lafel ca al meu, bine parul va fi blond natural si v-a avea frumusetea naturala a mamei sale!

Jess: Iubitule?

Eu: Da!

Jess: Ce vrei sa fie?

Eu: Nu conteaza pentru mine atat timp cat v-a fi sanatos si va fi cu picioarele pe pamant si isi va dori lafel de mult ca mine sa cante la chitara.

Jess: Si va fi un artist lafel de bun ca tine!

Eu: Categoric.

Ziua mea mai buna ca acum nu cred ca va fi, tot ce imi doresc acum este sa imi duc frumoasa fata acasa si sa o strang in brate si sa o sarut cum nu am mai facut-o pana acum.

Lucy P.O.V.

Doctorul: Domnisoara Lucy?

Eu: Da?

Doctorul: Este aici o fata care ar vrea sa va vada!

Eu: Cine?

Doctorul: A spus ca o cheama Ashley?

Eu: Ashley?

Doctorul: Da? Deci o las sa intre?

Nu am mai spus nimic doar i-am facut semn ca da. Sincer nu mai aveam putere nici sa mai misc, a trecut o saptamana de cand sunt in acest spital idiot si simt ca am slabit 5 kg, pot spune sincer ca sunt deja un schelet ambulant.

Am vazut o fata care avea parul blond si o silueta de invidiat care a intrat pe usa camerei de spital cu o punga de mana, semn ca sigur avea mancare in ea.

M-am uitat mai atent la ea dandu-mi seama ca fata care a intrat acum in camera este defapt fosta mea colega de camin de acum cateva luni, Ashley blonda mea nebuna care facea galagie dimineata cand Peghi nu o lasa sa doarma cat vroia si cand i-a pus in cantina pastele in cap cand a enervat-o, mi-a fost dor de nebuna mea.

Eu: Ashley? Chiar tu esti?

Ashley: Doamne Lucy in ce hal arati, mi-a fost dor de tine!

In secunda urmatoare am inceput sa radeam amandoua insa o durere insuportabila de cap a inceput sa ma sece de tot si disparandu-mi rasul definitiv.

Ashley: Doamne cand te-am vazut in ziua aceea la arena intinsa pe jos intr-o balta de sange am simtit ca o sa inebunesc. Am inceput sa te strig insa nu dadeai nici un semn ca te vei trezi curand insa te-ai trezit a doua zi si acum esti aici cu mine si asta este bine!

Eu: Tu ai fost acea persoana care am auzit-o striganu-ma?

Ashley: Da , eu am fost.

Am inceput sa plag cu lacrimi de fericire facandui semn lui Ashley sa vina spre mine capturand-o intr-o imbratisare puternia. Mi-a fost dor de tine veche prietena!

Stiu ca este scurt insa am prins puti timp ai am reusit sa scriu la el, ceea ce ste bine, nu? Stiu ca este nasol insa nu prea am avut inspiratie.

                         - Katy Catalina - :**** Pupici.

Vorbind pe twitter cu un necunoscut faimos // N.H.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum