Săraca fată

Capitolul 6

Surprinsă de gestul făcut de viitorul său soț, uitase să respire. Sărutul acelui nemernic o zguduise până-n stomac.

- Vezi, scumpa mea, rosti bărbatul mândru, te-am făcut să taci doar cu o singură sărutare. Cine știe ce scoteai pe gura ta slobodă. Acum, fii o viitoare nevastă bună și du-te acasă, vreau să-i faci soțiorului tău ceva gustos și comestibil.

- Sigur, bărbate. O tigaie s-ar asorta perfect cu fața ta. Zise ea, inocent.

- Vezi, mamă, cu ce m-am pricopsit. Nu vrea să-și alinte și îngrijească bărbatul. Nevastă, eu sunt stăpânul, tu asculți de mine, porunci acesta.

- Fiule,  reprezinți reîncarnarea tatălui tău.  Când tatăl tău făcea asemenea mofturi,  stătea o săptămână pe toaletă.

Privirea mirată ce i-o aruncase fiul ei,  o făcea să zâmbească.  Sărăcuțul ei puișor,  avea să îndure atât de multe. Micuța strălucire din ochii viitoarei sale nore,  îi confirmă bănuielile.

Nu credea vreodată că acel fiu al ei,  iresponsabil și arogant,  va alege o fată timidă și pură.  Când se gândea la mica gălușcă,  ce creștea în pântecele viitoarei nurori,  o podiră lacrimile.

Dave se întoarse spre Tina, când acesta se pregătea, să-și șteargă lacrimile de pe obrajii roșiatici.

- Ce s-a întâmplat?  Întrebă acesta, îngrijorat. 

- Fiu tont ce pot să am, suspină femeia.  Sunt lacrimi de fericire, tontule. 

- Femeile!  Rosti bărbatul.  Cine vă poate înțelege? Îți spun eu. Nimeni. Femeile mele,  haideți acasă.  Băiatul meu are nevoie de somnic pentru a crește mare și agața gagicile.

A doua zi la fermă munca decurgea cu o veselie nemărginită.  Șeful mare și rău era totul numai un zâmbet mulțumită viitoarei sale soții.  În sfârșit,  bărbatul morăcănos își găsise fericirea.

Isabel întindea rufele lăsând vântul să-i exploreze firele de păr lăsate în bătaia acestuia.  Ziua decurgea cum și-o dorise mereu,  veselă și caldă,  numai exista tristețe și oboseală pe fețele lucrătorilor.

- Ce faci aici?!  În frig!  Cărând greutăți! Femeie,  tu vrei să mă omori?  Stai departe de treburile casnice.  Țipă Dave din spatele său.

Fata îl ignoră și își continuă treaba,  nu voia să fie deranjată de mămica Dave.  De când aflase de copil se purta mai rău decât o mamă. „De ce te machiezi?",  „De ce umblii desculță?  Vrei să-mi răcească băiatul?! ",  „De ce te-ai ridicat așa de pe scaun. Mi-ai scuturat băiatul".

El o prinse de mână blocându-i astfel orice abilitate de a se mișca.  Se săturase până peste cap de sfidarea ei.

- Draga mea soție iubită,  dacă vei mai lucra sau vei mai depune un strop de efort până la nașterea micuțului meu,  te voi lega de mâini și de picioare.

- Ascultă la mine,  bărbat arogant!  Nu sunt un bibelou să mă protejezi.  Știu și eu ce-i nociv pentru fătul nostru,  așa că renunță la atitudinea de mămica Dave.

- E așa de stresant să știi că vei avea primul copil și doresti să nu se întâmple nimic cu copilul și cu mama.  Vreau să fiți bine.  Șopti bărbatul, trist.

Postura lui tristă și ocrotitoare îi făcuse inimă să bată puternic și un zâmbet îi străbătu fața.  O iubea.  Bărbatul de care a fost și este îndrăgostită o iubea. 

Îl cuprinse ușor cu brațele micuțe talia musculoasă și îi depuse ușor un sărut pe obrazul aspru al bărbatului.

Gestul afectuos îi încălzise măruntaiele,  această ființă îi oferea iubirea de care avea nevoie.  Prin tot ce o făcuse să treacă,  ea era capabilă să-i ofere iubire.

- Iubito,  dacă nu te oprești acum,  s-ar putea să avem gemeni.  Rosti bărbatul. Doar cu o privire asupra ta, mă întăresc mai rău ca o piatră.  Pot să repar cotețul găinilor fără ciocan.

- Dave,  ai grijă cum vorbești!  Nu se vorbește așa cu un copil de față.

- Această gălușcă va știi mai multe decât mine. Zise el plin de mândrie.

- Doamne feri! Exclamă femeia îngrozită. Nu vreau ca acest copil să sufere de aroganţă cronică.

- Acest arogant urmează sa-ţi fie soţ, adăugă Dave.

Un strigăt din depărtare le distrase privirea de la unu la celălalt. Era Claire cu faţa îmbujorată şi plină de îngrijorare, ceva sau cineva distrusese fericirea care plutea în aer.

- Luptă...în curte...Jim si Lucas...sânge, vorbi aceasta cu respiraţia îngreunată.

Zeci de pumni erau împarţiţi în fălcile amândurora, feţele lor schimosite de durere si pline de sânge confirmau că lupta începuse după plecarea lui Dave. Jim era în avantaj datorită înalţimii şi staturii sale robuste, însă nici doctorul nu era mai prejos chiar dacă avea caţiva centimentrii în minus.

Nimeni nu avea îndrăzneala de a se băga în încăierarea celor doi cocoși.

Isabel se săturase să vadă atât de multă violență, acest lucru îi provoca o stare de greață, intervenise între cei doi. Nu voia să mai audă sau vadă încă o serie de lovituri.

Se băgase între cei doi și le arse câte o palmă fiecărui taur furios. Se ridicase pe vârfuri și prinse de câte o ureche trăgând dintr-o parte în alta. Doar strigătele îndurerate ale celor doi acopereau ferma.

Pe fața lui Dave răsărise un zâmbet mândru și plin de încântare la vederea războinicei sale soții. Cu siguranţă acea palmă va ustura pentru câteva minute bune.

- Au! Se văicări Jim. Fato, ce ai mâncat când erai mică? Bolţari! Palma unei femei ar trebui să te doară pentru câteva secunde, nu să te trimită în China.

- Prietene, aici sunt de-acord cu tine. Spuse doctorul cu faţa roşiatică. Ar trebui să punem nişte gheaţă, înainte să leşinăm pe aici şi să cădem ca nişte lemne.

- Doamne! Sunteţi ca nişte femei care şi-au rup o unghie. Vreţi să vă transport şi la un estetician să vă repare faţa? Rosti Isa.

- Iubito, aminteşte-mi să nu o enervez vreodată pe scumpa noastră noră. Şopti Mark înfricoşat.

- La ce fiu ai, vei avea nevoie de multe bandaje pentru rănile care vor ăpărea pe parcurs.

- Acum, domnii mei plângăcioşi, îmi explicaţi şi mie din ce cauză aveţi aceste semne frumoase pe faţă? Porunci Dave cu o mimică înfricoşătoare.

Sângele celor doi a ingheţat în vene, nu aveau curajul să rostească vreun cuvânt, ştiau că această bătălie i-a stricat momentul cu frumoasa lui soţie și nici o scuză nu putea să repare acest fapt.