Ultima rasuflare [+18]

Surpriza de sub perna

   Spre surprinderea mea m-am trezit dimineata si am simtit lumina incalzindu-mi corpul rece si aproape mort.Eram mai fericita ca un copil intr-un magazin cu jucarii gratis.Cred ca era prima data cand ma bucuram asa de mult ca ma trezisem si ca trebuia sa ma ridic din pat.Si cred ca si ultima.M-am dus la geam,am scos capul si am inspirat cat de tare am putut pentru a simti aerul curat care avea sa imi inunde plamanii cu prospetime,usurare si liniste.Am iesit din camera si am observat ca nu era mama acasa.Prin urmare eram singura acasa.In sfarsit puteam sa fac pipi cu usa deschisa.Ah,rebela mica ce sunt! Zis si facut,dupa care m-am dus sa-mi iau ceva de mancare.Cand am terminat de mancat m-am gandit intr-un final sa merg sa-mi fac patul am gasit sub perna un glont si un bilet.

"Ei spun ca esti ceea ce vrei sa arati.Arate-le ca se inseala.Nu face ceea ce vor ei sa faci.Fii tu insuti numai cu cine crezi ca merita sa te cunoasca cu adevarat"

Toata treaba asta mi-a dat de gandit asa ca am cautat prin casa o tentativa de snur ca sa pot lega cumva treburile alea doua intre ele(glontul si snurul) .Am reusit intr-un final si mi l-am pus la gat,desigur.Ma reprezenta.Cred.Parca ma simteam fericita ,intr-un fel sau altul.Deodata o somnolenta grava m-a pleznit peste fata.Dar nu aveam incredere si nici nu cred ca era doar un pui de somn.Nu voiam sa adorm pentru ca mi-era teama ca nu am sa ma mai trezesc din nou.Dar chemarea era prea puternica iar eu prea slaba psihic ca sa-i rezist. Picioarele au inceput sa mi se inmoaie iar intreg corpul sa mi se raceasca.Am cedat si am cazut in pat,pe spate,exact asa cum ar fi cazut un bibelou de sticla de la ultimul ejat ul unui zgarie-nor si din pacate au avut aceleasi urmari.Cand am facut intact cu patul m-am simtit invinsa.Si am adormit.Cu cat somnul imi era din ce in ce mai adanc,cu atat respiratia mi se ingreuna din ce in ce mai tare...pana cand s-a oprit pentru cateva secunde bune.In momentul ala m-am trezit si m-am ridicat din pat cat am putut eu de repede.Dupa cateva momente am constatat ca incepeam sa imi pierd din sentimente.Simteam cum ma pietrific pe dinauntru incet,cum ma golesc.Voiam sa plang,dar nu puteam.Stateam in picioare,dreapta si simteam cum ieseau din mine  bucuria, dragostea, aprecierea, disperarea, vinovatia, gelozia, pasiunea, fericirea, credinta, ura, mania, optimismul, speranta, ingrijorarea, frustrarea, pesimismul ,tristetea si restul sentimentelor care ne defineau ca oameni.Le simteam cum imi paraseau corpul iar eu nu puteam sa fac nimic.Dupa ce m-au parasit toate sentimentele,pret de cateva clipe am intrat intr-o transa adanca.Nu mai simteam nimic.Absolut nimic.Dar am incercat sa profit cumva si aveam cum.Daca tot eram de piatra m-am gandit ca asa nu am aveam cum sa mai fiu ranita din cauza baietilor sau a despartirilor.

"Am devenit ceea ce am vrut sa arat"

Am devenit indestructibila.Asa ca am inceput sa ma joc cu sentimentele celorlalti asa cu altii s-au jucat cu ale mele.Voiam sa ma razbun.Si m-am razbunat pe toti care m-au facut sa-mi pierd noptile plangand si urland de durere.

Dar,cu timpul,am descoperit ca devenisem un mostru, o masina de distrus oameni.