Trecusera ore ...poate zile de cand inaintam prin ceata neagra care ma inconjura.Nu mai aveam nici un scop acum.Stiam ca o sa stau inchis aici,inconjurat de un intuneric total.Brusc incepusem sa ma gandesc la viata mea de pe pamant.Complet plictisitoare si fara nici macar un sens,dar nu realizasem ce dar pretios avusesem si acum era pierdut.
Linistea din jur devenea tot mai adanca.In aceste clipe as fi dat orice doar sa aud un sunet.Simteam cum inebunesc cu fiecare moment ce trecea.Niciodata nu ma gandisem ca singuratatea poate fi o tortura atat de mare.
Ohhh,bunul meu prieten blanos.As vrea sa fii aici cu mine ,sa te pot mangaia pe cap si sa iti simt blana moale sub palmele mele.As vrea sa iti pot auzi latratul gros ce ma trezea in fiecare dimineata.De ce ?De ce a trebuit sa ma lasi singur?Ai uitat de promisiunea noastra?Ai uitat ca am jurat sa stam mereu unul langa altul?Da stiu,nu poti vorbi..dar a trebuit doar sa privesc in ochi tai ca sa stiu ca aveai aceleasi ganduri ca si mine .
Nici nu realizasem ca acum ,lacrimi mari mi se prelingeau pe obraji.Am inceput sa alerg in disprare sperand ca o sa ajung undeva...oriunde.Dar era in zadar .. aceeasi ceata neagra peste tot.
C u toate acestea am continuat sa alerg pana ce fortele m-au lasat complet si am cedat.M-am prabusit pe ceva ce parea a fi sticla.Am inceput sa rad in timp ce lacrimi continuau sa mi se prelinga pe obraji.Eram al capatul puterior,ma gandeam ca cel mai bine ar fi sa zac acolo si sa sper ca ceva o sa se intample .
Brusc am simtit cum ceva ma atinge pe mana dreapta.Am tresarit speriat si incantat in acelasi timp.Acum stiam ca nu sunt singur.Am vrut sa tip de bucurie dar in cateva secunde toata fericirea mea disparuse si acum era inlocuita de o durere incredibila in bratul meu stang.Am inceput sa aud cum siroaie de sange se scurgeau rapid si ,cu toate ca nu vedea absolut nimic ,puteam simti ca jumatate din brat fusese smuls cu totul.
Durerea devenea tot mai insuportabila cu fiecare clipa ce trecea.Am inceput sa tip ,vroiam sa stiu ce se intampla,vroiam sa stiu de ce lucrurile trebuie sa devina si mai rele decat sunt,vroiam sa stiu ce am facut sa merit toate astea.Dar nici un raspuns.Nici macar un singur sunet.
Brusc in intuneric au inceput sa apara 2 luminite puternice asemanatoare unor ochi care,desi lipsiti de pupile,puteam simti cum ma privesc cu atentie.Am stat in liniste completa cateva secunde,nesigur cu privire la urmatoarea mea miscare cand ,de nicaieri au inceput sa apara o multitudine de luminite mai mici ce au inceput sa se adune in jurul perechi de ochi ce au luat forma unei fiinte umane.Aceasta a inceput sa se apropie incet de mine ,si,cu toate ca viziunea imi era redusa de lumina puternica pe care o emana am putut distinge faptul ca se asemanau destul de bine cu o femei.Avea buzele mici si fata ovala,parul extrem de lung si un zambet cald .M-a atins usor cu una dintre mainile ei .Erau la fel de moi ca ..ale mamei atunci cand eram mic si cand speram ca toata lumea ma iubeste si voi putea sta in poalele ei pentru totdeauna,mangaiat de mainile ei blanzi .Ohh acea caldura pe care o cautasem in toti acesti ani.Acum inchisoarea mea eterna nu mai parea chiar atat de oribila .Nu imi pasa ca nici macar nu o cunosteam pe acea femeie,tot ce doream era sa simt acea caldura dulce si linistitoare.
Am inchis ochi orbit de lumina ei ,dar am putut simti cum ma saruta usor pe obrazul drept.In viata mea petrecuta pe pamant nu avusesem niciodata parte de asa ceva si nici nu mi-as fi dorit.Dar era un sentiment placut.
Am tinut ochii inchisi ..eram fericit,atat de fericit.De nicaieri am simtit dorinta de a o imbratisa pe acea persoana necunoscuta ce imi adusese fericirea in acel abis negru.Am redeschis ochii sperand ca o sa pot face asta dar cand mi-am intins bratele,nu am putut simti nimic,nu era nimen.Furia a inceput sa imi cuprinde corpul din nou.M-am ridicat rapid si am inceput sa urlu sperand ca o sa pot sa o pot face pe acea persoana sa se reintoarca.Dar era in zadar.
CITEȘTI
Black Dog
Science FictionUn sfarsit inevitabil. Un erou neputincios. Sfarsitul vine la fel de rapid ca un abur rosiatic ce descompune usor fiecare parte a fiintei umane,dar o raza de lumina poate patrunde si in cel mai sumbru loc cunoscut de umanitate.