Blestemati in iubire(+18) -Volumul 2

C XXVII*Intalnire cu trecutul*

-Fetita mea!o femeie roscata si trecuta prin viata vine spre mine si cand vrea sa ma imbratiseze fac un pas in spate. Nu uit totul asa repede. 

-Stai departe! ridic amenintator un deget spre ea si isi freaca mainile nervoasa. -Ce mai vreti de la mine? 

-Esti atat de frumoasa! incearca sa ma mangaie dar o resping si iau loc pe un scaun de pe hol.

-Ce vrei de la mine? Esti pe moarte si speri sa te iert? 

-Tony...

-Nu-mi spune asa! ma rastesc si lasa capul in pamant. Nu are niciun drept sa ma alinte, nu cand a uitat de mine timp de 11 ani, nu are niciun drept nici sa ma sune. M-a vandut, la naiba! -Mi-ati distrus viata si acum speri sa uit totul?

-Esti si tu mama, ma intelegi!

-Sunt mama, zici? Sunt mama? Eu si Andreas am ales sa murim pentru copilul nostru! Eu stiu ce inseamna sa fii mama, tu nu stii! Tu ti-ai vandut fiica dinainte sa o cunosti! 

-Tony...

-Pentru tine nu sunt Tony, pentru tine sunt doamna Mitchell! Sa fie clar! sunt sotia lui Andreas si mama lui Junior. Nu mai sunt fiica sotilor Claire.

-Tatal tau...

-Ce e cu el?

-A avut un accident!

-Asa si? Scrie in fruntea mea ca sunt medic? Ce vrei sa-i fac eu? 

-Trebuie sa-i donezi sange!

-Din ce stiu eu, Nick are aceeasi grupa, suna-l pe el! Sau iti este frica ca ura lui Nick e mai puternica? I-ati vandut sora si ati lasat ca el sa isi piarda cariera si sa fie impuscat.

-Fata mea, te simti bine? Nick a murit cu ani in urma! imi pune mana pe frunte si o iau violent de pe mine ferindu-ma de atingerea ei. Atingerea acestei femei imi provoaca greata.

-Ah, tu nu stii, nu s-a deranjat sa va sune. Vesti bomba, mama! spun cu sila ultimul cuvant. -Nick nu a murit!

-Cum e asta posibil? Copilul meu traieste?

-Vezi ce bine ti-ai crescut copiii? Nici nu te anunta cand traiesc! Ce nesimtit e si Nick!

-Dar...

-Stii ceva, doamna Claire? Eu n-am timp de voi, am treaba la spital! Etajul meu ma asteapta. 

-Trebuie sa ne ajuti! E tatal tau! reuseste sa ma prinda de maini si ma ridic de pe scaun.

-E tatal meu? Vrei sa te anunt ceva? Eu nu am parinti! 

-Fiica mea!

-Nu e fiica ta! ma uit in spatele ei si-l vad pe Nick venind nervos spre noi si o prinde pe femeie de brat si o intoarce spre el. -Copiii tai au murit in clipa in care Andreas a apasat tragaciul.

-Imi pare rau!

-Degeaba iti pare rau acum! Din vina voastra sora mea a suferit 4 ani plangandu-ma si inca 6 ani urandu-si sotul! Maya m-a iertat abia dupa 6 ani! Iubita mea nu a vrut sa stie nimic de mine decat dupa 6 ani de zile! Ti se pare ca sunt fericit? Spune! Nick se rasteste la ea si vine si Andreas.