O vacanță complicată

1. Un zbor în program

❤

    Iulia era cu ochii aținiți pe ecranul luminos al telefonului, concentrată la literele ce se succedau rapid una după alta, sub degetele ei.
Îi scrisese un mesaj scurt surorii ei din Londra, anunțând-o că acum se imbarca în avion și că urma să ajungă la destinație în trei ore. Acompanie totul cu un selfie zâmbitor și cu emoticoane cât putu cuprinde descrierea fotografiei și, trimise bucuroasă mesajul pe Whatsapp. În curând avea să o vadă pe sora ei mai mare, Simona, care născuse o fetiță acum două săptămâni. În Londra se găseau și prietenele ei de suflet, și hotărâse ca această vară să o petreacă fastuos în compania lor. Această vacanță era programată de trei luni de zile, și nimeni și nimic nu avea dreptul să i-o ruineze!

Ridică în sus capul, zâmbind.
Însă toată fericirea simțită cu o clipă înainte, dispăru brusc în spatele unui val de uimire: era singură. Toți ceilalți pasageri dispăruseră fără urmă într-unul din multele avioane ce se înșirau pe platforma aeroportului, în timp ce ea era fusese acaparată de telefon.

Inima îi zvâcni în piept de spaimă: care era avionul spre Londra?

Se uită dintr-un capăt în altul, buimăcită. Mai multe avioane se pregăteau de plecare, ceea ce o făcu pe Iulia să se uite chiorâș la firma întipărită. Ea trebuia să meargă cu Tarom cu siguranță, dar erau două avioane identice pe platformă și nu știa cum să le mai deosebească. Văzu un om care strângea fâșia galbenă de direcționare a pasagerilor, și altul, care era gata să mute scara din dreptul ușii avionului.

Dumnezeule! Avionul meu trebuie să fie acela!

Plecarea avionului ei fusese anunțată la ora 12:30 și Iulia privi grabnic spre ecranul Iphone-ului 7, care arăta clar ora 12:47. Îngrozită de teribila întârziere, fugi în direcția vehiculului aerian care se pregătea de o plecare iminentă.

Bărbatul de serviciu se uită la Iulia ca la felul doi, cu mâinile înțepenite pe scară.

— M-mă scuzați de întârziere! bâgui Iulia cu respirația sacadată.

Nici nu apucă omul să îi răspundă, că fata o luă la goană pe scări, direct către ușa încă deschisă.

Reușise!
Avea să ajungă la timp în Londra și totul avea să meargă așa cum planificase! Un zâmbet mulțumit îi înflori pe buze doar la acest gând sublim, împletit cu dor pentru cei dragi.

Iulia analiză rândurile de oameni așezate în dreapta și în stânga, cu scopul de a găsi un loc liber pe care să se așeze pentru durata zborului. Nu mai avea rost să se uite pe foaia unde era scris check-in-ul și locul unde fusese desemnată să stea - oricum avea să negocieze cu cineva pentru un loc lăngă geam. Zări undeva un scaun liber, se îndreptă cu grijă pe culoar și se așeză nonșalant lângă un băiat care privea gânditor pe geam.

— Scuze! începu Iulia discuția fără niciun fel de menajări.
Băiatul blond întoarse capul spre ea și zâmbi, iar Iulia îi puse întrebarea pe șleau:
— Aș putea să stau la geam?
— De ce?
Întrebarea lui veni neașteptat și Iulia clipi des. Adevărul e că nu se gândise la acest aspect înainte...
Pentru numele lui Dumnezeu, era să piardă zborul cu o clipă înainte; avea altele pe cap!

— Pur și simplu, îi răspunse ea, ridicând din umeri și privind în ochii lui albaștri.

Băiatul zâmbi din nou, dezvelind o dantură frumoasă și făcu o grimasă teatrală, înainte de a se ridica din loc:
— Poftim, domnișoară. Dorința ta este poruncă pentru mine!

   Fu rândul Iuliei să râdă cu poftă la replică, și ea se așeză cu plăcere în locul lui, analizând discret noua ei cunoștință care îi făcea pe plac. Părul lui de culoarea ambrei stătea frumos aranjat în partea stângă, avea tenul alb, gene lungi și buze plăcute. Răspândea o alură destul de interesantă în jurul lui, ce făcea inima Iuliei să tresalte.

Ea clipi din nou și își îndreptă privirea în altă parte, pentru a alunga gândurile buclucașe. Expiră încet și încercă să se relaxeze, afundându-se mai bine în scaun și rememorând activitățile îndeplinite. Bagajele erau trimise la cală în siguranță, poșeta cu portofelul și telefonul o avea la îndemnână și îi trimisese din timp mesaj Simonei. Totul părea perfect!

Cu toate acestea, ceva o neliniștea... și Iulia nu își putea da seama ce anume o făcea să se simtă inconfortabil...