Loving the Bad Boy

Capitolul 2

-Emma-

"Poti sa incetezi sa mai fi asa incapatanata si sa ma asculti?" intreaba Amy putin iritata in timp ce mergeam pe hol spre celelalte clase. De cand am plecat de la prima ora, Amy a incercat sa imi atraga atentia spre subiectul bad boy ca sa ma poata atentiona si mai mult. Amy stia ca atunci cand mi se pune pata pe ceva, nu e cale de intoarcere. Practic, era inutil ce facea.

"Ames, poti sa incetezi acum. Mintea mea e facuta praf, sunt doar niste baieti care au reputație mai rea din cauza unor faze proaste. Nimic mai mult, nu sunt asa o amenintare mare." Am scuipat, oprindu-ma in fata dulapului ca sa imi iau cartile.

Amy si-a bagat capul dupa usa dulapului. "De ce dracu sunt prietena cu o asa o idioata incapatanata?"

"Pai, am fost impreuna la gradinita, asa ca nu poti sa scapi de mine asa usor." Mi-am inchis dulapul si am zambit jucaus.

Ea s-a strambat. "Nu pot angaja pe cineva sa faca asta in locul meu?"

Am plesnit-o peste umar. "Nesimtito."

"Sti ca te iubesc." A zis ea, punandu-si mana in jurul umerilor mei.

"Vad iubirea." Am raspuns sarcastica. Eu si Amy ne-am luat la revedere pentru o ora cand aveam clasele separate. Am mers spre clasa de psihologie si am luat loc in mijlocul clasei. Daca nu ai observat pana acum, imi place sa stau in mijlocul clasei.

Am inceput sa imi bat pixul de banca, plictisita sa astept sa inceapa ora. M-am uitat in jur prin clasa cand restul au inceput sa se aseze, pana cand ceva mi-a atras atentia. Aiden Black si grupul sau format din inca doua persoane, au intrat in clasa. Mintea mi s-a dus in alta parte din cauza ca am o ora cu cei trei teribili, de obicei ei stau in spate si eu nu am de ce sa ma uit in spate. Asa ca am o scuza de ce mintea mi-a luat-o razna. Am crezut ca o sa se duca la locurile lor obisnuite, dar, evident ca cele trei locuri din jurul meu trebuiau si ele ocupate, nu?

Aiden s-a sezat in dreapta, Derek in stanga si Matt in spatele meu. Ma intreb oare daca asta era ca sa ma sacaie, pentru ca nu are nici un efect. Au schimbat locurile, un mare IUPI.

"Ne intalnim din nou." A zis Aiden, incercand sa-mi atraga atentia.

"Asa se pare." Am raspuns serioasa, in timp ce lucram la cateva probleme care erau scrise pe tabla. "Ce vrei?"

"Vreau sa vad daca poti sa te ti de amenintare."

M-am uitat la el cu o spranceana ridicata. "Ce amenintare?"

"'Nu s-a terminat.' Nu ai zis asta in hol mai devreme? Cand cineva zice asta, este clar cu intentie." A zis el, odihnindu-si capul in palma.

"Deci ai venit aici sa ma ameninti si tu, cu speranta ca o sa plec ca o fetita speriata si tu o sa castigi?" am intrebat, intorcandu-mi atentia spre hartia din fata mea.

"Tu sti cine sunt eu?"

"Chiar stiu, am auzit de curand cateva zvonuri interesante despre tine,dar nu e ca si cum le-as crede. Dupa ce le-am auzit tot ce am putut sa zic a fost ca esti un copil care isi face de cap si profita de banii si puterea parintiilor ca sa iasa din buclucuri. Chiar daca m-ai amenintat, nu o pot lua in serios pentru ca tu esti doar un tip ce plange dupa atentie." Am raspuns. I-am auzit prietenii chicotind si nu mi-am putut ascunde zambetul satisfacator care mi-a aparut pe fata.

Aiden a murmurat cateva injuraturi, dar a stat in liniste pana s-a terminat ora. Cand a sunat clopotelul mi-am luat lucrurile si am dat sa plec, dar cineva mi-a apucat bratul. M-am intors sa vad cine e si bineinteles ca nu am fost surprinsa sa il vad pe Aiden. "Ce e?" am intrebat, incercand sa imi scot mana din stransoarea lui puternica. Pana acum, clasa era goala.

"Nu sti ca iti pot face viata un iad?" a intrebat, venind mai aproape, facandu-ma sa ma dau inapoi. "Doar un pocnit din degete si intreaga scoala este impotriva ta. Chiar crezi ca esti tare daca arunci cu insulte?" spatele meu era lipit de perete. "Profit de putere? O utilizez cu propria raspundere." Fata lui era langa a mea, atat de aproape ca ii puteam simti respiratia mentolata. "Doar un singur pocnit din degete." A soptit, buzele lui erau exact langa ale mele.

Vroiam sa comentez si sa ii zic ca e un dobitoc pentru ca foloseste scoala pentru a castiga in propriile lupte, dar nu am putut. Cuvintele pe care le-am format erau ascunse in cap. Nu puteam vorbi, el se apropia din ce in ce mai mult. Inima imi batea asa de tare ca mai avea putin si imi iesea din piept. Puteam simti caldura radiind din corpul lui, atat de aproape era. "Doar adu-ti aminte asta, iubire." Aiden a zis, dandu-se inapoi si iesind pe hol. Ochii mei il urmareau pana a iesit din clasa cu un ranjet dedicat mie.

Inima imi batea nebuneste. Nu inteleg de ce batea asa puternic, de ce nu am putut sa zic nimic ca sa ma apar si sa il fac sa se dea inapoi. Nu inteleg de ce ochii imi rataceau pe fata lui, in sus la ochii lui caprui si in jos la gura sa cand era aproape. De ce nu am putut sa ma opresc din a-i inhala parfumul si de a ma gandi cum se simte sa imi infig degetele in parul lui brunet?

Clopotelul a sunat si m-a scos din transa. "Rahat." Am murmurat. Mi-am limpezit mintea de toate gandurile si am fugit la urmatoarea ora, dar nu am putut sa elimin acele ganduri pentru ca asteptau sa ma intorc iar la ele.

Cand pranzul si-a facut aparitia, saream de bucurie. Unu, eram infometata si doi, mintea mea are nevoie de o pauza. Mi-am luat pranzul, l-am platit si am plecat la masa la care era deja Amy. I-am furat un cartof prajit de pe tava si l-am bagat in gura. "Bunaa!"

"Em, ia-ti si tu."a spus, acoperindu-si tava, eu luand un loc langa ea.

"Dar sa imparti este frumos." Am zis, luand o imbucatura din pizza mea.

"Atunci, imparte-ti prajiturile cu mine."

"Nu, nu, nu." Am zis si am luat cutia cu prajituri de pe tava si mi-am pus-o in poala. "Se pare ca sa imparti nu mai e asa frumos."

"Exact." A zis Amy ranjind. Am vorbit in timp ce mancam, dar nu i-am zis ce s-a intamplat la ora care am avut-o cu Aiden. Incercam sa aflu ce se intampla de una singura.

Ochii lui Amy s-au facut cat cepele in mijlocul actiunii cand imi zicea despre ce a facut in weekend. "Oh, se pare ca ai un admirator." A declarat.

"Ce?" m-am uitat la ea confuza.

"Uite." A dat din cap, facandu-mi semn in spate. M-am intors ca sa vad despre ce vorbea fata asta. Am scanat cantina pana m-am oprit la acei ochi caprui familiari si am simtit cum automat, inima mi-o ia razna. M-am intors cat de repede am putut.

"Ai rosit?" a intrebat Amy atingandu-mi obrajii.

I-am dat peste mana. "Nu."

"Ba daa! Iti place de Aiden?" a intrebat.

"Nu." Am zis repede.

"Baa da!"

Am luat o mana de cartofi prajiti si i-am aruncat in ea. "Ba nu." Unu din cartofii pe care i-am aruncat a ramas in parul ei negru.

S-a uitat urat la mine si si-a scos cartoful din par. "Atunci de ce ai rosit?"

"Nu am rosit. E putin cald aici si sti ca ma incalzesc repede." M-am aparat.

"Da, sigur." A raspuns, necrezandu-ma.

"Vrei o alta balaceala cu cartofi?" am intrebat cuprinzand cativa cartofi.

Mi-a prins mana in a ei. "Fa asta si iti sfaram prajiturile." A zis ea malefic.

Mi-am retras mana repede. "Ai vrut sa imi arzi laptopul si acum vrei sa imi sfarami prajiturile. Ce fel de BEST FRIEND esti tu?"

"Unul din cei mai buni." A zis ea.

"Unul din cei mai rai." Am murmurat, iar Amy m-a plesnit peste mana si eu doar am ranjit la ea. Dar un gand tot imi mustra constiinta. De ce am rosit?