Drumul spre fericire

Capitolul 7

                     "Târfă ? Cum îndrăzneşte?"

-Ă.. Da . Mulţumesc pentru ajutor . Am spus în timp ce-mi îndesam mâinile în buzunarele din spate ale blugilor . Încercam să par relaxată.

Tipul draguţ doar mi-a zâmbit si a făcut acelaşi lucru cu mâinile , doar că el chiar părea a fi relaxat .

-Şi unde mergi ? M-a întrebat şi a afişat un zâmbet dulce .

Mi-am luat repede ochii de pe pectoralii lui şi am încercat să-mi amintesc ce tocmai m-a întrebat .

-Poftim? Scuză-mă , sunt puţin zăpăcită.

-Observ . Nu-i nimic , întrebam unde mergi ?

Bine asta a fost foarte jenant !

-Bucureşti . Tu mergi undeva ?

-Nu . Mi-am condus iubita până la tren . O s-o mai văd abia pese 2 ani ... Apoi a privit in jos si a dus o mână la ochi , probabil îi dădeau lacrimile .

-Oh ! Îmi pare rău ... Apoi mi-am mutat privirea în pământ .

-Şi mie .

-Eu ar cam trebui să ma duc să-mi caut compartimentul . Am spus şi am apucat geanta.

-Oh , stai că merg cu tine să te ajut . Apoi s-a urcat în tren şi mi-a urcat geanta înauntru .

-Sincer , nu e nevoie . Mă descurc . I-am zâmbit şi i-am pus mâna pe umăr .

-E prea grea . Nu o să te ajute nimeni . Oamenii sunt răi .

-Bine . Măcar lasă-mă să apuc şi eu de cealaltă toartă .

El a apucat o toartă iar eu pe cealaltă . Ne-am plimbat puţin până să gasesc compartimentul .

-Scuză-ma , cum ziceai ca te cheamă? M-a întrebat după ce a urcat geanta pe suportul pentru bagaje .

-Maria . Pe tine ? L-am întrebat în timp ce verificam ceasul .

-Matei . Îmi poţi da numarul tău ? Poate mai ţinem legatura , poate te plictiseşti pe drum , deşi ma îndoiesc serios că te-ai putea plictisii cu atâtea carţi . Apoi a făcut semn cu capul spre cele 2 cărţi de pe "canapea" . Locurile pentru pasageri fiind unite , ca o canapea pentru 3 persoane .

-Sigur . I-am zâmbit şi am început să-i dictez numărul meu de telefon .

Am tresărit amândoi când s-a auzit un fel de claxon care informa pasagerii că trenul va pleca curând .

-Vorbim la telefon că îţi pleacă trenul . Drum bun . Să-mi povesteşti despre Bucureşti .

-Cu siguranţă. Pa Matei !

Mi-a zâmbit şi a ieşit din compartiment închizând uşa după el . Dupa vreo 5 minute am simţit si văzut cum pleacă trenul . Am privit spre peron . Poate Matei mai era acolo . Spre surprinderea mea , era acolo , îmi făcea cu mâna . Am deschis geamul rapid şi am ieşit pe geam până la mijlocul spatelui . Am început să gesticulez din mâini amuzată , aparent şi el se simţea amuzat pentru că râdea cu poftă . Probabil arătam caraghios.

Am intrat înapoi şi m-am aşezat pe locul meu . Eram tare emoţionată. Mi-am luat cartea şi am început să citesc .

Bucureşti

E miercuri . E ziua petrecerii . Aproape în fiecare miercuri dau o petrecere la mine . Mi-am luat telefonul şi l-am sunat pe Greg. Gregory e un american care deţine o firmă de decoruri , amenajări de chestii si alte d-astea . E tipul perfect pentru a face încă o petrecere formidabilă .