Jurnalul unei fete triste

Capitolul VI-Sfarsitul

          Din perspectivalui Rose

    -Imi da si mie cineva cafeaua aia?intreaba Joseph aratand spre o cana de cafea de pe dulapul suspendat.

    -Da!O sa ti-o dau eu direct in cap cu cana cu tot daca nu taci din gura aia!il reped nervoasa.

    -Rose,doar a intrebat!se incrunta Anelise surprinsa.Ti-o voi da eu.

    -Scuzati-ma prieteni,insa micul asta de jun nu imi prieste deloc,le spun punandu-mi capul in palme.

    -Cui poate sa ii priasca?apare Derek cu parul sau blond ciufulit de dimineata.

    -Devine insuportabil!Se plange Anelise,cu toate ca ea nu avea obiceiul sa se planga.Este de-a dreptul masochist ceea ce se intampla.Biata Renata...

    -Nu vreau sa par egoista,dar nu am mai dormit bine de cand a venit de la tatal ei,si sorb plictisita din ceasca mea de cappucino.

         Din perspectiva Renatei

    Auzisem tot,absolut tot.Devenisem intr-adevar o povara pentru prietenii mei,stiu.De cand fusesem in vizita la tata,el nu ma cautase si iata,trecusera doua luni.Insa ultima mea discutie cu mama pusese capacul...

    -Hei mami,ce faci?o intreb eu pe mama,tinand strans telefonul de bucurie sa ii aud vocea.

    -Bine,Renata.Sunt cam ocupata acum.

    -Tu esti mereu ocupata!ii reprosez eu.

    -Da,sunt ocupata pentru tine si Joseph,pentru familia noastra.

    -Da,inteleg asta,dar gandeste-te ca mai vreau si eu sa vorbesc cu tine uneori,sa iti spun lucruri.

    -Cum ar fi?

    -Pai,am fost la tata.Si...s-a schimbat,mama,s-a schimbat mult.M-a dezamagit.

    -Normal ca te-a dezamagit.Renata,tu chiar credeai ca o sa iasa ceva bun din asta?De ce inca iti mai faci iluzii desarte?

    -Poate pentru ca simteam si eu nevoia sa am parinti?!Tu chiar nu reizezi ce greu este pentru mine?De parca nu era de ajuns ca voi v-ati despartit,dar acum fiecare aveti viata voastra,fiecare aveti motive sa fiti ocupati si se pare ca fiecare ati uitat de mine!