Music for inspiration

Change

Hyuna- Change aleasa de SayaKymoto95. mai jos aveti lista personajelor, pentru a intelege cat de cat cine ce face :D si e continuarea de la Heartbreaker  :)                                       

Sang min – prietenul fratelui

Min ho – fratele

Eun mi – ea

Sun Hee – prietena fratelui

Ji Yong - el

Hyo - intalnire si zvonuri

 @};-

Change

Am intrat în clasa aproape plină. Subit, s-a făcut o linişte totală. Mi-am aruncat geanta pe bancă, făcând singurul zgomot din încăpere. Încet încet, murmure de şoapte au umplut fundalul.

L-am văzut pe Min Ho venind spre mine, dar a intrat profesorul înainte să îmi spună ceva. Întreaga oră mi-a aruncat priviri ciudate, triste, nervoase, un amalgam de sentimente. Le-am ignorat. Nu aveam nevoie de mai multă dramă.

La masa de prânz, m-am grăbit să plec din clasă. Toate şoaptele şi bârfele mă agasau, mai ales că ştiam că sunt despre mine şi sunt pline de minciuni. Dar nu voiam să fac nimic pentru a schimba asta. De ce să o fac? Fiecare e liber să creadă ce vrea. Eu ştiu cine sunt şi ce pot şi nu mă interesează ca ceilalţi să ştie asta.

Am mers pe scara de incendiu. Şansele ca cineva să fie acolo erau minime şi nu voiam decât să fiu singură. M-am aşezat direct pe jos, nepăsându-mi de fusta plisată,  şi mi-am lăsat capul pe spate. Simţeam răceala peretelui cum îmi pătrunde în spate, în oase, dar mă făcea să mă simt vie.

Cineva şi-a dres vocea. Am oftat. Nici cinci minute nu puteam fi sigură... Mai puteam doar să mă rog să nu fie fratele meu. Dar nu era el, ci Ji Yong. Am clipit surprinsă, dar nu mi-am schimbat poziţia. Aveam un picior întins şi unul îndoit. Nu ştiam sigur cât de bine  îmi vede chiloţii, dar nu îmi păsa. Îmi întrerupea liniştea.

 - Ce vrei? am întrebat scurt, deşi nu am mai vorbit de doi ani.

 - Nu aşa ar trebui să te comporţi cu cineva care îţi vrea binele, m-a certat, aşezându-se lângă mine.

Am pufnit uşor. Cine se mai credea şi el? Nici renul lui Moş Crăciun nu putea să mă facă să mă simt mai bine, aşa că el de ce încerca?

 - Ar trebui să spui ceva, a continuat.

 - Ceva, am spus sec

 - Ştii la ce mă refer, mi-a aruncat o privire.

 - Nu, nu ştiu. Tot ce ştiu e că îmi invadezi spaţiul şi bula personală.

Poate că eram cam nesimţită, dar ultimul lucru pe care îl voiam era să îmi ţină el morală. M-am uitat prin balustradă. Pe aleile şcolii cădeau încet frunzele moarte. Păreau mâncate de rugină.

 - Ar trebui să pui o dată capăt bârfelor. Chiar e enervant să aud într-una cum ai fost cu Hyo prin cine ştie ce loc.

 - De ce te interesează? Ignoră-le. Doar nu eşti gelos, nu? l-am întrebat sarcastic, aşteptând să schiţeze ceva.

 - Şi tu chiar ai vrea să afli, a zâmbit cu subînţeles.

 - Nu, era doar o întrebare retorică, am dat din umeri.

S-a ridicat încet, după care s-a întors spre mine. Chiar nu mai scăpam o data de el?

 - Opreşte-le. Nu eşti aşa, a rostit calm.