E toamnă. O propoziție pe cât de simplă, pe atât de complicată.
Vântul șuieră...
Nu.
Vântul urlă, se zguduie, zbiară
În streașină;
Ca un gând nocturn ce-și propune
Să iasă;
Mă-nconjoară, mă-nvăluie, mă străpunge
Ca un sărut;
Precum o ploaie caldă...
Nu.
Precum o ploaie înghețată, batjocoritoare
Ce cade apăsat.
E toamnă. Și vara totuși n-a plecat.
Te iubesc. Și totuși nu te-am căutat.
Încă.
CITEȘTI
Toamnă
PoetryAm scris chestia asta acum ceva timp și mi-a luat ceva să-mi fac curaj să o spun și altcuiva. În fine, sper să nu o găsești complet oribilă.
