Lonely love.

1.

Nu o sa fie povestea astea cine stie ce. Nici nu am idee de ce o scriu dar ma rog.

Momentul ala când ajungi acasa așteptând ca cineva sa te întâmpine cu aceea caldura ca in filme e doar o dorința prea mare. La mine este diferit, acel moment când ajung acasa.. in mica mea cabana sunt întâmpinată de doua ființe mirifice, nu sunt niște persoane, acestea sunt pisica mea siameza și câinele meu husky. Locul asta e locul meu de veci, mi-as dorii sa trăiască atâta timp cât trăiesc și eu. Dar altceva nu mai pot zice decât ca îmi iubesc animalele.
În prezent imi trăiesc cei 4 ani de chin pe care unii il numesc liceu. In fiecare dimineata plec de acasa cu dorința de a ma întoarce la scumpele mele animale chiar dacă nu am plecat încă.
Ies din cabana simțind cum zăpada scârțâie la fiecare pas pe care il fac in timp ce ma îndrept spre mică sosea din pădurea in care aveam eu cabana. Ma bucura faptul ca singura masina pe care o aud trecând pe aici e cea a mamei amicii mele ce vine sa ma ia sa ne ducă pe mine și pe ea impreuna cu fratele ei la liceu. Stau pe marginea străzii și ma uit in telefon văzand ca e 7:35, amintindu mi imediat ca ea ajunge pe la 7:40 aproximativ asa ca in acest timp rămas aleg sa ma așez pe ceva buștean și sa admir peisajul frumos ce ți l oferea natura având acel plus minunat și maiestos de o pătura groasa și pufoasa albă ce acoperă pădurea pentru ai oferi un somn liniștit și călduros, nu numai pentru pădure ci și pentru vietățile ce isi trăiau scurta lor viața aici. Adoram faptul ca pot traii in pace intr un loc ca acesta, adoram sa fiu singura, dar intr un fel.. nu puteam inebunii deoarece îmi aveam animalele de companie. Liniștea este distrusă de către motorul mașinii ce venea. Realizez imediat ca este Melisa cu mama ei și ma ridic de buștean întinzându-ma.
Ma urc in masina și observ ca fratele Melisei nu venise și răsuflu usurata luandu mi prietena in brate și salutând o pe mama ei.
Ajungem la liceu și observ ca poarta liceului încă era încuiată asa ca decid sa cobor din masina impreuna cu Meli, nu inainte sa ii urez o zi buna mamei ei. Ma așez lângă gard sprijinita de acesta, ignorând faptul ca îmi îngheta spatele metalul rece de care statea sprijinita. Îmi scot cartea și încep sa citesc calma așteptând ca porțile liceului sa se deschidă.
*Andy fratele Melisei. Pov*
Îmi aud alarma cum suna știind ca e deja ora la care trebuia sa ma ridic sa merg la cacatul ala de liceu, lovesc alarma puternic și ma ridic rămânând iritat de către aceasta. Observ ca trecuse deja de ora la care trebuia sa plec cu Melisa și oftez lung știind ca trebuie sa aștept in frig autobuzul.
Merg sa îmi fac rutina de dimineata și ma îmbrac destul de grăbit. Ies din cauza foarte nervos și aștept in stație autobuzul dardaind putin de frig.
-Le a trebuit lor sa o ducă pe fata pădurii la liceu. mormai printre abia așteptând sa ajung la liceu și sa ma întâlnesc cu ea.
Vad autobuzul ce venea parca cu încetinitorul apoi ma urc in el simțind acel iz de alcool si tigara și de doza prea mare de parfum pe care și o aplicau unii deoarce nu știau ce e aia apa și dus.
Observ ca ninge și ma calmez usor urmărind fiecare fulg ce se loveste de geamurile autobuzului văzând apoi ca aproape am ajuns de liceu.
*Nazary pov*
Continui sa îmi citesc iubita carte pana cineva loveste cu pumnul puternic, gardul unde stăteam eu sprijinita și îmi scap cartea in zăpada, aceasta umezindu se destul de tare. Îmi ridic privirea și il observ pe fratele Melisei, Andy, ce ma privea foarte nervos.
-Nu crezi ca citești destul la școala ? imi spune pe un ton arțăgos in timp ce calcă pe cartea mea și merge spre Melisa. Iar tu nu crezi ca ar fii trebuit sa ma aștepți?! ridica mai tare tonul la ea observându se ca se enervase mai rau.
-Intreab o pe mama. Aceasta ridica din umeri plictisita cascand scurt.
Îmi ridic cartea mainile tremurandu mi putin și ma uit la cei doi apoi la carte. Acesta loveste iar, de data aceasta lovind porțile puternic uitându se la Melisa.
-Esti asa o ratata. spune pe un ton apasat și plin de ura.
-De ce a trebuit mama sa aibă un fiu asa de ...cretin?!spune pe același ton ca si el.
-Melisa.. nu e nevoie sa ma iei de fiecare data..spun pe o voce joasa si tremurândă. Dacă e cobor la stație și iau autobuzul de acolo..ma descurc eu. Ii zâmbesc usor dar larg.
-Vezi, ratat o ? Nu trebuie sa ma lăsați pe mine in frig in bus.
-Nu in bus, îmi pare rau, in lac direct cu tine.
Chicotesc usor când o aud si aud un scartait puternic știind ca s au deschis porțile liceului intr un sfarsit.

Cred ca e destul de ok pana aici..