Sânge, gloanțe și nisip

Soarele se trezise doar de câteva minute și deja își începuse ascensiunea pe bolta cerească. Discul înflăcărat se ridica lent iar cerul se metamorfoza puțin câte puțin într-o pictură abstractă unde culorile calde din apropierea sferei arzătoare se contopesc cu culorile reci de pe restul tabloului. Cerul se scălda în culori roșiatice , încercând să se curețe de albastrul întunecat al nopții pentru a dobândi albastrul curat și luminos al zilei.

Razele calde ale soarelui luminau întinderile dezolate și lipsite de viață ale deșertului irakian și dezvăluiră două vehicule ce gonesc prin deșert. Se deplasau în coloană pe un drum prăfuit și îngust, vehiculul din față fiind un jeep Humvee cu amplasament de mitralieră pe capotă iar cel din spate fiind un Humvee pentru transportat trupe. Vehiculul de transport era lipsit de pasageri, față de jeep-ul din care se auzeau vorbe în mod constant.

-Iarăși ai luat batoane de ciocolată cu tine? spuse un soldat, așezat relaxat pe unul din scaunele jeep-ului, către un altul așezat lângă el.

-Mike, nu înțeleg care e problema ta. Cu ce te deranjează faptul că am nevoie de câteva batoane de ciocolată în timpul misiunilor? răspunse soldatul pe a cărui uniformă scria CHRISTIAN MORRISON - LOCOTENENT cu litere mari de tipar.

-Problema nu e că le aduci în fiecare misiune, problema e că le ții doar pentru tine. Uneori am impresia că le protejezi pe ele mai bine decât pe noi. Dacă un taliban m-ar captura pe mine și ar captura și un baton de-al tău pun pariu pe colecția mea de benzi desenate că tu vei salva batonul. zise Mike zeflemitor.

-Aveți grijă, domnule Kinglsey, nu pariați pe ceea ce nu vă permiteți să pierdeți! spuse de deasupra Isaac Hopkins, mitraliorul.

-Nu pe tine te-am întrebat, sergent, ci pe Chris. zise Mike zâmbind.

-Colecția ta de benzi desenate îmi aparține, pentru că aș renunța la toate batoanele din lume pentru tine, prietene. răspunse Chris.

-Măi să fie, chiar așa? În cazul acesta, îmi poți da și mie unul din batoanele tale?

-Dacă mă gândesc mai bine, nu. Păstrează-ți benzile desenate.

-Încercarea moarte n-are, Kingsley! Ai făcut tot ce ai putut. zise Isaac râzând.

-Cum e acolo sus? E frumoasă priveliștea? întreabă Mike.

-Da, răsăritul e de-a dreptul spectaculos! Cu toate acestea țin să vă anunț și că vizibilitatea este redusă la distanță, este foarte posibil să fim loviți de o furtună de nisip. răspunse Isaac.

-Să sperăm că vom ajunge în sat înainte să fim loviți de furtună... zise Chris.

-Începeți verificarea echipamentului, domnilor! Ajungem în mai puțin de cinci minute. spuse șoferul.

Soldații au încheiat discuția și au început să-și verifice echipamentul. Chris și Mike scoteau încărcătoarele STANAG din carabinele M4 și verificau numărul de gloanțe, se uitau atent prin dispozitivele de ochire ACOG pentru a vedea dacă sunt în stare de funcționare, se asigurau că pistoalele M9 Beretta sunt încărcate și că au trusele de prim ajutor la ei. Isaac verifica banda de cartușe a mitralierei masive M2 de calibru .50 și ajusta cătarea și înălțătorul.

După câteva minute vehiculele militare sosesc la marginea unui sat cu case modeste și străduțe prăfuite. Humvee-urile avansează încet pe străduțele înguste și prost pietruite. Isaac este pregătit să tragă la văzul eventualilor inamici iar Michael și Christian au armele încărcate și sunt gata să contraatace o eventuală ambuscadă inamică. O tăcere deplină, sinistră, domnește peste întregul sat adormit și singurele zgomote sunt făcute de motorul vehiculelor militare și de trosnitul pietricelelor sub cauciucurile mari ale jeep-ului. Deodată, ambele vehicule se opresc. Din primul Humvee coboară Chris și Mike și se îndreaptă spre una din căsuțe. Isaac rămâne la amplasamentul de mitralieră pentru a păzi vehiculele. Cei doi, odată ce au coborât, țin mâinile încleștate pe carabine și degetele pe trăgaci. Avansează până în fața unei case, apoi Chris deschide ușa încet. Ambii intră rapid înăuntru, se uită sub mese și în celelalte camere iar când constată că nu se află nimeni în clădire unul dintre ei strigă: LIBER! apoi ies afară și intră în următoarea clădire și continuă acest proces vreme de minute bune.