Insane

•20•

Cine am devenit?
Imi place cine am devenit?
Sau ma urasc mai mult pe zi ce trece?
Vreau sa ma...schimb?

      Si asta oameni buni fac eu la 1 noaptea. Stau si ma gandesc la lucruri depresive. Vai am viata asa de plictisitoare. Ma uit in dreapta patului, unde Akita dormea linistita. Am oftat. Ce as da pentru un somn linistitor acum. Deodata, telefonul incepe sa sune. Necunoscut.
-Cine naiba e asta?imi spun.

        Am raspuns. Pe fundal, se aud tipete.
-O sa vin dupa tine!
-Scuze, numarul gresit.
-Doar asteapta Hailey. O sa regreti tot ce ai facut!striga acesta, si rasete malefice se aud pe fundal.
-Vai ce speriata sunt! Poti sa simti prin telefon cat tremur?!ii spun sarcastica.
-Doar asteapta, o sa mori cu tot cu zambetul ala dragut al tau.
-Ai zis ca am un zambet dragut? Vai, sunt flatata, dar am pe altcineva.
-Doar asteapt...
-Ok, m-am plictisit. Am cateva chestii pe care trebuie sa ti le spun. In primul rand, nu te-a invatat profesoara mai multe cuvinte? Zici ca "doar astepta" ai in vocabular. Bun. In al doilea rand, este 1 noaptea, si numai oamenii rai suna la ora asta, si nu mai am chef de alti dusmani. De asemenea, vocea ta este super enervanta si suna ca o vaca sugrumata. A da, am uitat. Pa, spun si inchid.

 

       Vai ce drograti suna la ora asta. Dar probabil chiar era real si vrea sa ma omoare. Huh. Pai il astept cu bratele pline de arme. Am decis sa merg putin cu motorul ca sa ma relaxez. Am parasit camera incet ca sa nu o trezesc pe Akita. Am coborat scarile incet, cu fiecare pas lemnul scartaind putin. Mi-am luat casca de pe scaun si geaca de piele a lui tata. Si desigur un pistol si un cutit in curea. Cand am vrut sa ies, sunt intrerupta de un prost cu parul verde, care se ridica de pe canapea cu un zambet.
-In sfarsit pleci la o plimbare!spune acesta. Ma iei si pe mine?
-...nu.
-Hai te rooog! Ma plictisesc aici!
-Ai televizor.
-Stiri plictisitoare despre oameni calcati de vaci si masini. Hai te rog!

        Oftez. Ce pot sa fac daca este fratele meu de suflet?
-Ia motorul verde Kawasaki.
-Mersiiiii!!!imi spune si ma imbratiseaza fericit.

          Am iesit amandoi si ne-am urcat pe motoare. Ne-am luat si niste microfoane ca sa vorbim unul cu altul. Am inceput rapid din prima. Vantul care imi batea in corp ma calma. Ma uit in dreapta. Puteam sa vad si pana prin casca lui zambetul larg afisat. Nu stiu ce as fi putut rezista lumii astea crude daca nu era Liam cu mine.
-Io, ma auzi?se aude vocea lui Liam in urechea mea.
-Da ba te aud. Ce e?
-Avem putina companie.
-What the....

       In spatele nostru erau 4 motociclete negre, si niste barbati imbracati tot in negre. Le-am aratat degetul magic, si apoi si-au scos toti pusca. Vai de capul meu.
-Ii omoram?ma intreaba Liam cu o voce fericita.
-Pai nu cred ca avem alta optiune, spun si il vad pe Liam deja cu pusca in mana.

   Am pus motorul pe auto-drive, si m-am intors spre tipii astia. I-am impuscat roata unuia, acesta zburand de motor. Unul dintre ei s-a dus la mine, unu la Liam si unul a ramas in spate. Cel de langa mine a incercat sa dea cu motorul in mine, dar eu am luat un cutit si l-am bagat in stomac, acesta pierzandu-si echilibrul. Dar fericirea nu a tinut mult, ca peste cateva secunde mai multi se plaseaza in spatele motocicletelor noastre.
-Nu putem sa ii omoram pe toti! strig in microfon.
-Ce idee ai atunci?

        Am scanat drumul din fata noastra. In dreapta era o depresiunde plina de brazi. Am inghitit in sec.
-Pai, cred ca va trebuie sa mergem in padure, spun cu un zambet.
-Sunt cam 80% sanse ca o sa murim.
-...
-...
-Dar avem 20% sanse sa traim.
-E destul de bine!

      Am facut un drift si am sarit in padure. Trebuia sa fiu atenta la fiecare brad, ca sa nu intru in brazi si motocicleta sa nu faca buba. Liam era in spatele meu, la fel de concentrat. Cand am ajuns pe o parte dreapta, am oprit motorul. Ne-am dat castiile jos si ne-am tavalit amandoi pe iarba, respirand zgomotos. Nu am avut destul timp sa respiram, ca in indepartare se auzeau voci.
-Rapid in spatele copacului!ii soptesc.

       Ne-am ascuns in spatele braziilor, respirand incet ca sa nu ne auda. Erau inarmati din cap pana in picioare, dar nu era politia.
"Cine sunt acesti oameni care ma vor asa de mult moarta?"

   Dupa cateva minute de miscat printre brazi ca sa nu ne vada, il aud pe unul:
-Poate au plecat si si-au lasat motoarele ca sa nu fie auziti.
-Da, sau poate au murit, spune altul.

    "Moarta sa o faci pe..."
-Hai sa plecam.
-Boss o sa fie foarte nervos, spune altul cat timp plecau.

      Cand pasii au disparut, am respirat adanc.
-Ce intens a fost asta!spune Liam.  Cine erau oamenii aia?
-Habar n-am. Probabil alti dusmani noi de ai mei.

     Ne-am asezat din nou pe iarba. Uneori ma intreb ce as fi devenit daca nu era Liam sa ma schimbe. El mi-a bagat nebunia in mine. El nu m-a crezut o criminala cand am omorat-o pe mama.

FLASHBACK:
-Tot ma bate Liam! Dupa moartea lui tata, a devenit mai rea, spune fata blonda, cu ochii negri inlacrimati.
-Uita-te la mine, spune baiatul cu par carunt, si ochii negrii ca noaptea. Daca te mai bate o data, radei in fata. Nu mai o lasa sa iti intre vorbele ele in gand. Adica, uita-te la mine! Sunt nebun, dar liber! Nu las pe nimeni sa ma doboare. Uite, vino.

      Baiatul o ia de mana, si o conduce catre baie. A luat o vopsea verde si si-a pus-o pe cap. I-a dat o vopsea albastra fetei.
-Nu trebuie sa te dai acum. Dar daca te decizi sa te dai vopsesti, inseamna ca esti alta persoana. Esti nebuna. Esti libera.
.
.
.
.
.
.
-Liam.
-Ce e printesa?
-Am...am omorat-o.
-Cum te simti?
-Libera.
-E bine atunci, vino la mine.

END FLASHBACK

-Cum ne intoarcem acasa acum?intreb.
-Stiu eu o scurtatura.
-Si motocicletele?

    Fix cand am intrebat, o explozie a distrus ambelele motociclete scumpe ca naiba.
-Pai, asta e viata ce sa zic, spune Liam. Haide.

        Si asa, Liam ma ia de mana, de parca eram din nou noi contra lumii, de parca eram din nou copii.