Totul începe frumos, o poveste ca de basm
dar nu ştiu cum se face că se ajunge la impas
şi fericirea are lacrimi, devine tristă
doar tu îmi ştergi lacrimile ca o batistă.
Înţeleg, nu eşti aici dar nu pot trece peste aşa uşor
dar n-aş vrea că crezi că am renunţat la tine repede izbitor
şi îmi tresare prin cap că ''eu, fără tine mor''
parcă tot te văd că vei fi lângă mine într-un frumos viitor.
Gânduri peste gânduri se adună şi mă apasă
şi uşor uşor îi cad tristeţei în plasă,
dar nici nu mă gândesc la aşa ceva
lupt şi iubesc pentru a nu se întâmpla.
Ştiu, vine un moment în care nu mai am chef de nimic
şi realizez că pe lângă lumea asta mare, eu sunt mic.
Dar tot ce-i mic creşte, luptă şi învaţă
chiar şi pentru inimi cu blocuri de gheaţă.
Dar va veni o zi, când vei realiza cine te-a iubit
şi cu cine ai stat până acum şi te-a dezamăgit.
Până atunci încerc să găsesc răspunsul la întrebarea asta rece:
De ce?
