Un milion de motive

Capitolul 1

   Nu știam cum să încep. Stăteam de 3 ore în fața unui caiet gol. Când am decis să scriu o carte nu mă așteptam să fie așa de complicat. Nu voiam o poveste inventată, voiam doar să scriu un roman al vieții mele, o fată simplă dintr-un oraș mic, dar cu un gând mare. Tot mă uitam și nu înțelegeam unde a fugit tot entuziasmul meu, unde au fugit toate ideile bune pe care le avusesem până să mă apuc de scris. Mi-am lăsat capul pe birou și am oftat, eram demoralizată. Credeam că este mult mai usor să îmi aștern viața pe foaie, dar nu este deloc. Apoi brusc am ridicat capul, aveam o idee strălucită. Am renunțat la caiet și am fugit repede pe scări, mai aveam puțin și îmi rupeam piciorul dacă nu mă "salva" peretele de pe hol. M-am schimbat repede de papucii de casă și am plecat spre cea mai bună prietenă a mea, care spre norocul meu locuia la câteva case de noi. Pe Maya o cunoșteam de foarte mult timp, dar abea după ce ne-am certat pe o papușă în clasa a IV-a, ne-am dat seama cât de mult ne asemănăm, deși doar în cazul posnelor pe care le făceam împreună. Suntem diferite la comportament, ea este cea mai feminină și gânditoare dintre noi, iar eu sunt cu partea creativă și râsul. 

 -Maya!  Deschide repede! Este urgent! băteam în ușa ei cu atâta disperare parcă simțeam că ideea mea era cea mai bună idee din lume.

 - Doamne zici că a venit sfârsitul lumii! Ce bați așa la ora asta, e 12 noapte pentru numele lui al de Sus. 

 - Am nevoie de ajutorul tău. Am ignorat comentariul ei despre oră și am intrat pe lângă ea în casă. Am nevoie să mă angajez la firmă la tine. 

 - Cum? Adică da, au nevoie de cineva care să aducă cafele și să alerge după hârtii, dar de unde așa o decizie bruscă? m-a luat de mână și m-a tras pe canapea. Ai febra sau ceva? 

Încerca să îmi pună mâna pe frunte, dar i-am dat-o la o parte. M-am uitat urât la ea, dar nu încât să se sperie, deși se strâmba la mine.

 - Uite, nu pot să scriu un roman cu viața mea plictisitoate. Abea am terminat facultatea și nimic interesant nu s-a întamplat până acum. Am nevoie de acțiune, dragoste, aventură. încercam să îi explic gesticulând, dar simțeam că o pierd din ce în ce mai mult. Maya, nu contează. Deja te-am pierdut. Uite cum facem, mâine mă duci la interviu, pui o vorba bună pentru mine și lucrăm amândouă în compania ta de ...

 - Publicitate! Agentie de publicitate. Nu pot să cred că nu stii nici măcar unde lucrez, dar vrei să te angajezi. 

 -Detalii, detalii! gesticulez cu mâna dreaptă și ies din sufragerie fugind pe hol. Tu doar să mă iei mâine. Să nu uiți că ne supărăm!

 Nu am mai așteptat să răspundă, că am și plecat fuga spre casă. M-am schimbat și m-am bagat în pat. Totuși încă nu mă simțeam în stare să adorm, eram prea entuzismată. Curând voi termina de scris romanul, nimic nu mă mai poate opri din a avea o viață demnă de unul.

  Bine, poate există ceva ce mă poate opri. Eram în fața biroului de angajare și eram din ce in ce  mai dezamăgită. Locul ăsta era foarte plictisitor, totul era bej si negru, cine face asemenea aranjamente într-un loc creativ? Maya lucra pe partea de finanțe, niciodată nu am știut  cum de se decurcă atât de bine la calcule și cum de mine nu să prins nimic. M-am trezit brusc din gânduri când Maya m-a împins cu cotul in coaste, m-am strâmbat la ea și am observat că deja eram pe scaunul din fața biroului, bej, normal. Doamna din spatele biroului era ceva mai serioasă decât mă așteptam eu.

 - Domnișoară Wheeler, după spusele prietenei tale, domișoara Uzun, se pare că ești o fire muncitoare și creativă, de ce te limitezi doar la atât?

 - Vreau să încep de jos pentru a căpăta experiență. Consider că fiecare meserie este bună pentru a învăța. Aș fi foarte recunoscătoare dacă aș lucra în aceasta companie uimitoare.