~1~
E o zi frumoasa, lumina soarelui a încălzit deja tot ținutul! Pe draperia din camera mea se văd umbrele copacilor pe un fundal strălucitor iar de îndată ce deschid ferestrele mă lovește un aer plăcut dar totuși destul de cald în contrast cu răcoarea din camera mea!
Este duminică. Așa se explică de ce ai mei nu m-au trezit! De obicei la ora șase este deșteptarea generală a casei, acum este ora nouă...e o reușită că am dormit atât!
Mi-am luat repede hainele și am plecat în living. Am camera la etaj, lângă cele a fratelui meu și a surorii mele, sunt ambii mai mari decât mine dar dacă mă vezi împreună cu ei ai putea să juri că suntem tripleți crescuți în același „ou” timp ce nouă luni de zile! Asemănarea ne uimește și pe noi uneori având în vedere că Nicholas (fratele meu) este mai mare decât mine cu patru ani iar sora mea, Irma, cu doi .
Se pare că mami și tati pregătesc micul dejun. Frații mei încă nu au cobărât. Da, nu e de mirare, mereu fac scandal atunci când suntem treziți ca să mergem la câmp. Lor le place somul și deși nu pot să neg că și mie îmi place, nu îi întrec pe ei!
-Mami! Ce avem bun?
-Abbie! Clătite, asta avem la micul dejun.
-Îmi plac la nebunie! Voi știți mereu cum să faceți o zi să merite!
Mami și tati sunt acel cuplu adorabil care face absolut totul împreună! Dacă unul dintre ei are chef de...ciorbă, se pun împreună să o gătească. Dacă trebuie să lucreze ceva în curte, o fac cot la cot! Ei bine, de obicei, dacă părinții se înțeleg atât de bine, este normal ca și copiii să își dorească asta și da, și noi suntem normali! Am înțeles că s-au cunoscut într-o zi ploioasă, nu prea mai țin minte detaliile dar ceea ce contează cu adevărat este că ne-au adus pe noi în viața lor și chiar dacă nu știu cât de bine le-a prins venirea noastră, mă bucur pentru ei, par fericiți!
Noi trăim aici, în micul sat în care părinții mei au decis să se retragă, lăsând la o parte monotonia și agitația orașului. Le respect decizia și chiar îmi place! Nicholas și Irma promit încă de pe acum că de îndată ce vor putea, vor pleca de aici însă mie îmi place, mi-ar face plăcere să rămân aici.
Este un loc liniștit, păsările te dezmiardă cu trilurile lor magice în timp ce iarba proaspătă inundă căile nazale are oamenilor, dându-le senzații extrem de plăcute! Ceea ce îmi place aici, spre deosebire de oraș, este că fiecare dintre noi avem spații foarte întinse! Unii le folosesc drept grădini, alții drept grădini și spații amenajate pentru timpul liber iar alții doar pentru spațiile acelea amenajate! Oricum, spațiul este extrem de mare, aerul este proaspăt iar timpul este cea mai mică grijă a noastră. Avem programul făcut de noi pe care noi în gestionăm cum dorim. Adevărul este că atunci când suntem în vacanță, ne trezim la ora șase (în cursul săptămânii) și, după ce luăm micul dejun, mergem la câmp, unde părinții mei cultivă tot felul de legume pentru noi și, având în vedere că încă ne conduc banii, pentru a vinde o parte din ceea ce produc. În timpul școlii avem un program destul de simplu, nimeni nu stă la școală mai mult de ora unu (cel mult) pentru că și profesorii, la fel ca și noi, au de lucru și în exteriorul școlii și acum pe bune, la ce bun atât de multă școală? Cu ce ne va ajuta până la urmă? Nu e ca și când școala ne asigură un trai decent, traiul decent ni-l asigurăm noi dacă suntem suficient de isteți ca să facem asta.
În general, viața noastră, la fel ca cea a părinților noștii, este liniștită dar plină de momente frumoase care merită orice.
Duminica obișnuim să luăm micul dejun împreună iar apoi ne punem pe drum! Este singura zi a săptămânii în care mergem să ne vizităm rudele de la oraș. Aici vorbesc despre bunicii noștrii și frații și surorile părinților noștrii . Suntem o familie destul de mare și ador asta! Nimic nu se compară cu mesele de prânz pe care le întind bunicii pentru noi. Ne adunăm cu toții la casa cuiva (fie a bunicilor din partea mamei, fie din partea tatălui) iar acolo dăm câte o petrecere (care e mult numită petrecere însă noi așa ne simțim).
