Viata mea

Prolog

Totul începea cu "TREBUIE SA FII PUTERNICA ,TOTUL A TRECUT" ...Da e adevarat totul trece dar pe solul inimii noastre mai ramâne multe(Durere,Lipsa persoanelor)...
Eram mica nu stiam nimic de mine si de viata mea
Mi-am nascut într-un alt sat ,nu în cel care stau acum si am suferit mult si sufar si încontinuare voi suferi...
Când crescusem putin mai mare am aflat jumatate din adevarul care mi sa ascuns multi ani la rând...EU nu aveam parinti....Mama a fost omorâta de Tata ,iar eu împreuna cu fratii mei ramasesemi cu bunica..câtiva ani la rând buni am fost mintita bine de ai mei ...Am fost mintita ca totul e bine si ca asa va fi...dar credeam ca nu va fii asa..deoarece simteam asta...pe zi ce trece tot ma gândeam cum pot eu sa-mi aflu parinti..ca nu stiam altceva înafara de paftul ca am avut o mama care a fost omorâta de tatal meu...si ca tatal meu(desi nu vreau sa-i zic "TATA") e plecat departe si ca nu ne mai cunoaste...Cum se duceau ani mai repede aflam cât mai multe informatii despre parinti si viata mea...Bunica mea ,o femeie care stia mereu sa strega lacrima de pe fata omului si sa-l întâmpine mereu cu zâmbete calde si o buna dispozitie de a-ti asculta necazul,a prins momentul potrivit sa-mi zica ca Tatal meu a omorât-o pe Mama mea si ca el vrea sa faca si cu noi la fel! *Si ca ea ne iubeste mult si ar vrea ca noi sa avem o viata fericita....aveam o viata fericita cu ea..o iubeam enorm si înca o iubesc enorm de mult..simteam xa e mai mult decât o Mama pt mine si frati mei..