Eu, Asasinul

Capitolul VI

-Te mira ceva?, o intreb eu pe Dayana, pe un ton sugubat.

-Nu, absolut nimic, doar faptul ca de obicei veneai sa ma iei cu taxi-ul si acum ma iei cu un Bugatti! zice ea ironica. Ai multe explicatii de dat, imi spune sireata.

-De asta te-am si chemat. Nu imi dau seama de ceva.

In timpul acesta ne indreptam cu viteaza spre casa mea. Parchez masina, iar Cristiana vrea sa se dea jos. Insa eu o opresc:

-Stai putin sa vezi ce se intampla. Bob!

-Da boss!

-Deschide garajul subteran!

-La comanda, boss!

-Masina ta...vorbeste? ma intreaba nedumerita.

-Sa nu te mire, eu am descoperit asta acum vreo ora. Crede-ma, si eu am avut aceeasi reactie.

Liftul se pune in miscare. (Am uitat sa precizez mai devreme ca liftul avea peretii crem, cu neon rosu. Ce ciudat. Dar arata bine!)

-Inchide ochii, ii spun.

Pretenara mea se conformeaza. Ajungem in garaj si parchez masina cu fata spre magnificul semn.

-Acum poti deschide ochii. Te-am chemat sa ma ajuti sa intelegem ce se petrece aici.

Bineinteles, a avut o reactie de surpriza imensa. Asta e, si eu vreau sa fac lucrurile cat mai dramatice cu putinta. 

-Deci tu ma aduci aici, si vrei brusc sa iti explic ce se petrece aici? Ce ti se pare ca sunt, vrajitoare?

-Stai sa vezi, asta nu e tot. 

Ne dam jos din masina si ii deschid usa spre "camera armurilor" (am decis sa pun nume camerelor, ca sa le pot diferentia).

-Deja, la ce mi-ai aratat, nu prea mai ai cum sa ma impresionezi, imi spune ea.

Cu toate aceasta, cand intra in camera, ramane fara cuvinte. Serios acum, prea multa tacere.

-Ce....ce.....cum.....incearca ea sa leaga propozitii.

-Asta a fost si reactia mea de acum o ora, cand am aflat ca am sub casa o sala uriasa. Eu credeam ca nici beci nu avem! 

-Incredibil. Absolut incredibil.

Se apropie de arme, le studiaza din priviri, studiaza si haina tot din priviri, si vrea sa imi spuna ceva, dar brusc se aud pasi pe scara care duce spre biblioteca tatei. Se pare ca sunt pasi grabiti. Ii pun mana la gura Dayanei si ne ascundem dupa una din statui. Am uitat sa va zic ca eu am urmat cursuri de autoaparare acum putin timp, deci eram pregatit in caz de orice.

Strainul avea o cagula neagra pe cap. Intra in viteza in sala si trece in viteza pe langa statui. Eu, cu o viteza incredibila, ma arunc de incheietura lui, si intr-o fractiune de secunda, strainul este pe podea. Dar nu pentru mult timp, deoarece reuseste sa iasa din stransoare si face exact aceeasi manevra pe mine.

-Te misti bine, nepoate.

-BUNICULE???