Simplistic Simplicity /By Paula Kuma/

1

Persp Kim Hwa;

Eu sunt Kim Hwa A.K.A Norisor cum imi spun unii prieteni sau pur si simplu Hwa ,am 19 ani si cant la pian si chitara si aici in Busan este un loc cu un pian unde am inceput sa merg acum cateva zile,ma duc acolo sa ma relaxez cantand la pian.

-Mama,ies afara,strig la mama,ea zambindu-mi si aproband din cap.

Am plecat cu zambetul pe buze luandu-mi mai apoi blocul de desen pe care il luam mereu cu mine impreuna cu aparatul si am plecat.

.

.

. 

Dupa ce am ajuns mi-am scos chitara din husa am inceput sa cant dupa care vazusem un peisaj superb si l-am  fotografiat ,dupa ce am facut destul de multe fotografii m-am asezat pe scaunul de la pian si am inceput sa cand o melodie compusa de mine cand aveam 12 ani despre pasiunea mea pentru muzica si mai ales cum am facut cunostiinta cu pianul.Am  terminat de cantat si m-am lasat pe spate privind cerul pana cand au pe cineva in spatele meu.

-Ai terminat?zice el fara nicio expresie

-um..da

-Atunci,te dai?spune la fel de plictisit si nepoliticos

-Da,increzutule!spun oftand,ofticata de metoda lui de  abordare.

-Ttt..rase el in coltul gurii

-Aish..imi vine sa te pocnesc,am bombanit fara ca el sa ma auda.

Mi-am pus chitara in husa si m-am asezat jos la un colt in spatele pianului si m-am lasat dusa de muzica linistitoare care imi inunda urechile,cu toate ca el era foarte rece muzica lui transmitea cu totul altceva,am cazut in transa muzicii incepand sa desenez fara sa-mi dau seama.

.

.

. 

M-am trezit si era seara,baiatul nu mai era acolo insa eram invelita cu o geaca de jeans ce mirosea al naibii de bine,a afine si fum de tigara.M-am indreptat spre casa intrebandu-ma cum am adormit si a cui era geaca.Am ajuns acasa, ajungand in living vazand-o pe mama care era al naibii de fericita.

-Hwa..cand ai plecat nu aveai geaca asta pe tine.!spune mama putin curioasa

-Am avut-o in husa chitarii..am spus putin jenata de situatie

-Am o veste buna?!!?!?spune mama chicotind de fericire

-Ascult,spun eu cu o urma de confuzie in glas

-Stii ca ai dat auditii pentru rolul principal din acel serial?

-oh..Da imi aduc aminte

-Pai am primit o scrisoare si ai fost acceptata in 3 zile ai zbor spre Seul

-Oh...am  vorbit cu Fang Yu si voi sta cu ea..in caz ca eram acceptata asa cum a si fost.

-Suntem mandri de tine!

-Va iubesc!

-Si noi scumpa noastra!

Am plecat in dormitor usor socata de cele auzite in sinea mea fiind putin fericita,imi doaream mult sa fiu acceptata dar a fost asa brusc totul.

.

.

.

Deja vorbisem cu Yu si era nespus de fericita cand a auzit,eram si eu dar cum ramane cu baiatul misterios de la pian .Am decis ca azi sa merg acolo poate il vedeam iar.Seara ce trecuse ma prezentasem el spunandu-mi ca il cheama Min Yoongi.

.

.

.

Am ajuns la pian inca aveam geaca pe mine,l-am vazut de dupa colt cum a terminat de cantat atunci,si-a scos o tigara iar eu atunci m-am dus langa el,s-a uitat la mine fara nicio expresie si-a scos bricheta iar eu i-am tras-o am scos un marker din mapa mea cu desene si am scris "Y.K.".Am luat ata de la talismanul agatat de chitara mea si mi-am pus-o la gat,el a chicotit si si-a scos tigara uitandu-se la mine.Pana acum nu observasem ce ochi stralucitori si blanzi are.Atunci a dat  sa se ridice lasand parfumul lui in urma recunoscandu-l ca fiind cel care era si pe geaca,l-am tras inapoi sa se aseze.

-Tu..tu mi-ai dat geaca?Are accelasi miros de afine si tigari.

-Acum ma si mirosi,spuse el chicotind usor.

-Nu intentionat,dar da.

-tt..

-De ce ai facut asta adica pari genul de persoana care ar lasa pe cineva sa moara in frig.

-Iar..tu ar trebuii sa inveti sa nu mai dormi unde e frig,a spus ridicand putin tonul

Atunci m-am dezbracat de geaca intinzandui-o .

-Pastreaz-o!

-Dar..dar e geaca ta!

-Ia-o ca pe un cadou de ramas bun,maine plec din oras!a zambit in coltul gurii plecand si lasand in urma tigara care ii statuse intre buze pret de 5 minute.Am luat-o de pe jos zambind si bagand-o in buzunar.

.

.

.

Era timpul sa imi fac bagajul  maine la ora 10:00 PM aveam avionul si trebuia sa imi iau ultimele lucruri inainte de a parasi casa in care am plans,am ras timp de 19 ani,imi era greu sa imi las parintii,ii iubeam si nu voiam sa ii parasesc asa devreme dar asta era visul meu iar ei nu mi-au stat in cale.

.

.

.

Dupa ce terminasem de facut bagajul,mi-am facut un dus fierbinte ca mai apoi sa ma culc.

.

.

.

Seara trecuse asa repede ,plecarea mea lasand lacrimi de fericire si tristete in urma.

.

.

.

.

.

.

BUNAAA! ESTE PRIMUL CAPITOL SI NU PREA AM AVUT INSPIRATIE,SCUZATI EVENTUALELE GRESELI GRAMATICALE!

NE VEDEM IN URMATORUL CAPITOL.