Iubiri și sânge

Dragonul sângeriu

„Acela care se teme de viață,

nu va trăi niciodată."

1.

În urma marelui domn, Iwan își privea mâinile albe de parcă nu mai erau ale lui. Două ziduri de bărbați în armură formau un drum pe care îngrozitorul domnitor îl urma spre camera sa.

-Domnul meu...

Bărbatul în haine de piele vopsite în roșu de culoarea sângelui închegat, se întoarse spre vocea care îl strigă din spate.

Un gardian costumat în zale se îndreptă spre bărbat, însă un semn al domnului în roșu, îl opri.

-Spune! Ordonă vocea puternică.

Trei bărbați îmbrăcați în blănuri albe, intrară în camera mare, mergând mândri pe drumul format din gardieni. Aveau un aer de extremă superioritate de parcă toți cei de acolo trebuiau să se lase în genunchi în fața lor.

Numai dorința de a afla vești noi, îl determină pe domn, să nu-i omoare. După ce îi scrută cu o privire terifiantă, acesta se așeză pe scaunul său din capul camerei, care era, de fapt, un tron de 2 metri cioplit din lemn alb, peste care a fost turnat metal încins.

-Măria Sa, domnitorul nostru cât și a lumii de dincolo de Marea Domnilor, vă cere plata datoriilor, cât și trei sute treizeci și trei de băieți tineri anexați la această plată!

De pe mărețul tron, Dragonul roșu privea cu fața încrețită, bărbații care nu aveau pic de repsect față de coroana vllahilor.

-Emil... Crezi că e o idee bună?

După o scurtă pauză, Dragonul roșu făcu un gest spre cel de alături.

-Trimite scrisoare domnului lor. Scrie că vom plăti când vom avea bani. Iar voi, vă veți întoarce acasă ca să arătați poporului vostru ce se întâmplă cu cei care nu respectă.

Comportamentul celor trei, îl determină pe Emil să ia o mare decizie în câteva secunde.

-Pregătiți-vă de luptă, domnilor, sângele trebuie să curgă în numele dreptății! De dincolo va veni moartea, dar, ține-ți minte, moartea e unicul preț pe care trebuie să-l plătim pentru libertate... Nu suntem datori să plătim nicio altă plată, ce e al nostru, e muncit de noi, și aici rămâne! Vor veni numeroși, nu vă cer moartea, vă cer dorința de a fi liberi!

O pădure de arme se ivi în fața Dragonului roșu, sub ele, unanim, vocile bărbaților răspundeau la chemarea sa!

-Mergeți acasă, vedeți încă o dată ceea pentru ce o să luptați, soția, copii, casa, țara, colinele și munții unde singuri ați crescut! Grămădiți cei mai buni oameni, dați-le arme și armuri... Nu dăm nici viață , și nu dăm nici cruce! Haide-ți să primim oasepeții așa cum se cuvine!

Încă o dată, vocile strigau infernal de tare repetând „Nu dăm nici viață, nu dăm nici cruce!".

-Iwan, vreau douăzeci de mii de oameni, cei mai buni.

Bărbații erau deja plecați. În camera tronului, Iwan stătea față în față cu bunul său prieten.

-Sunt prea puțini.

-Mâine seară o să fim destui. Ți-am cerut oameni, execută!

-Oamenii sunt niște numere care pot să dispară și să apară.

-Atunci, să ai grijă să-i strângi pe cei mai buni. Moartea nu face calcule.

Iwan se îndreptă spre ieșire.