Bella

Capitolul 3

Mainile imi transpiră și se observă că sunt agitată , dar cei trei adulți din fața mea doar stau si își dau unul altuie priviri cu subînțeles. Într-un final, Camelia îmi spune că pe dna. psiholog o cheamă Maria și că mă va lăsa un timp singură cu ea pentru ami da vestea.

-Draga mea, ai observat probabil că părinții tăi nu au fost azi dimineață. Si fiindcă stiu că esti o fata inteligentă,  ai presupus că se află la serviciu. Așa este? vorbește Maria și eu nu pot decât să imi inclin capul in semn că da.

-Dar ai dreptate. Părinții tai au plecat in această dimineață la serviciu. continuă Maria.

Așa e, părinții mei pleacă destul de devreme de acasă , in fiecare dimineață.  Mama fiind medic general la un spital nu tocmai aproape de casă,  iar tat este avocat la o firmă destul de mare.

Maria nu mă lasă să-mi continui gandurile si reîncepe a vorbi:

- Au plecat amândoi in mașinile lor, iar pe drum, tatăl tău a făcut un accident frontal cu un autoturism mai mare , care intrase pe contrasens. Din nefericire, nu a supraviețuit . A murit până să ajungă poliția sau salvarea. Vrei să continui, draga mea,  sau preferi să faci o pauză?

Ochii mei sunt în lacrimi, iar mâinile îmi tremură.  Nu înțeleg,  de ce el? Sunt Atâția alți oameni ce merită sa moară . De ce el? El era tatăl meu. Simt cum totul se scurge prin mine de parcă aș fi o vază spartă in care este turnată cel mai prețios lichid din lume. Fără să îmi dau seama, obrajii mei sunt acoperiți de lacrimi , iar ochi ca două izvoare .Doamna Maria stă în fața mea și îmi șterge obrajii cu o batistă moale. Când mă uit mai bine, observ că sunt ghemuită pe fotoliul pe care mă așezatem . Dar îmi aduc aminte de intrebarea  dna. Maria așa că mă adun și îi fac semn să continue.

- Mama ta a aflat imediat de accident, iar pe drum spre tatăl tău , nu s-a asigurat , și un tir intrat in mașina mamei tale din lateral și din păcate, nici ea nu a supraviețuit..... Îmi pare teribil de rău pentru tine, Bella.

Eram șocată si confuză in același timp. Nu mai înțeleg nimic. Ieri părinții mei erau amandoi în bucatarie pregatind cina , iar azi ambii sunt morți,  sunt morți. ......m.o..r..ți. ...

Aud ca din departare vocile doamnei Camelia și Maria stigandu-mă. Dar eu nu pot să reacționez ..nu mă pot mișca. De parcă proprul meu corp nu ar mai fi comandat de mine , ci de o altă existență dea mea mult prea îndepărtată pentru a înțelege comenzile. Și apoi...nimic... Leșinasem.