Capitolul 15.

249 18 0
                                    

Este aproape 11 dimineata, dar nu stiu cum am ajuns in pat. Totul devine un mister pe zi ce trece. In fine, mi-am facut rutina zilnica de dimineata, m-am imbracat in niste pantaloni scurti, stramti, de blugi si intr-o bluza neagra cu maneca scurta.

In timp ce imi cautam un elastic pentru par in sertarul din camera mea, mi-am gasit vechiul jurnal. Am fost putin uimita pentru ca nu il mai vazusem de mult timp, mai ales de cand m-am mutat la Mihnea. Apropo de el, doarme dus, indiferent de cata galagie fac. Am mai spus, totul devine foarte ciudat. Ma intreb oare daca nu a lesinat si el.

Ultima data cand am scris in el a fost in data de 13.08.2013. Wow, este chiar ziua de azi! Doar ca acum suntem in anul 2014. Poate daca citesc...nu cred ca...nu stiu...poate ar trebui sa...dar, nu...

Am mai stat putin pe ganduri si mi-am dat seama ca, pana la urma, este jurnalul meu, asa ca nu as comite o infractiune daca as citi cateva randuri.

13.08.2013. Mi

Abea astept! Sunt asa de nerabdatoare! Nu mai suport astea 3 zile! Imi doresc asa de mult sa vina ziua mea mai repede! Petrecerea o sa fie perfecta iar eu o sa am in sfarsit 18 ani! Nimeni nu o sa ma mai trateze ca pe o copila!

Nu-mi vine sa cred! Am uitat de cea mai importanta zi din viata mea! Cum pot sa fiu atat de zapacita?! Sunt asa de imatura! Acum stiu de ce toti ma tratau ca pe un copil... In timp ce mintea mea era ravasita de faptul ca uitasem de ziua mea, mi-am dat seama ca jurnalul mirosea a parfum barbatesc. Dar nu orice fel de parfum. Era un parfum foarte cunoscut de catre mine ~Parfumul lui Mihnea~.

Mi-era frica sa nu fi deschis jurnalul meu personal si foarte intim. De sigur, se da cu atat de mult parfum incat este de ajuns sa treaca pe langa un obiect ca sa miroasa ca el deci nu stiu de ce ma ingrijorez.

Totusi, mi-am dat seama ca gaurica de la lacatul jurnalului era putin fortata. Acesta avea si colturile de la unele pagini indoite, iar acesta nu este stilul meu de a marca ceva important asa ca am devenit cam agitata. Imi tot spuneam ca poate o iau pe aratura si incep sa balivernez inca de la varsta frageda de 19 ani, dar nu sunt ferm convinsa ca asta e adevarul, dar sunt sigura ca o sa aflu!

Poti fugi, dar nu te poti ascunde!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum