O noua viata!

Capitolul 1

Buna, ma numesc Martina, am 16 ani si stau intr-un camin de copii orfani. Sunt aici de cand eram mica defapt de cand eram un nou nascut. Imi amintesc cate-o data primele mele aniversari pe care le-am avut in acest loc fara parinti, fara rude sau prieteni, sunt o fire mai sensibila deoarece mereu am foat oaia neagra din toti copii. Stii... De la varsta de 14 ani a inceput tot calvarul pe care il traiesc eu aici. In fiecare zi trebuie sa ma sterg pe fata cu un prosop murdar si rupt intr-o parte, chiar daca sunt aici de aproape 17 ani eu ma simnt de  parca am venit ce cateva zile sau poate chiar ore. Caminul acesta este situat in Los Angeles. Toata lumea spune ca in strainatate copii din camine sunt mai ingrijiti decat in Romania sau in alte tari. Am foarte putine haine si aceste haine nu sunt frumoase la fel ca la ceilalti copii din aceasta incapere, ale mele sunt din domeniul trecutului nu sunt moderne deloc. Incaltamintea mea este rupta aproape. Eu am doar 2 bluze o pereche de blugi si una de trening iar la partea de incaltaminte am doar o pereche de papuci ca de rata si o pereche de adidasi gri cu buline albe si albastre. La balul din clasa a 8 a am imprumutat o rochie de la o fata...o richie frumoasa albastra cu pietricele albe si cateva cristale iar tot de la acea fata am luat o pereche de tocuri albastre cu cristale in spate, dar visul meu nu a durat mult deoarece fetele rele din camin au fost invidioare si au rupt rochia si tocurile si a trebuit sa muncesc la cantina din camin 3 luni ca sa ii platesc fetei rochia si pantofii. De cand sunt aici...in locul acesta nu am nici-un prieten. Cand ma plictisesc ma duc la bilblioteca caminului si citesc o carte despre vampiri. Eu sunt unul din acele persoame care cred ca vampirii sunt existenti si imi imaginez ca am o poveste de dragoste cu un vampir.