Kidnapped ( A Harry Styles FanFiction )

.2.

Dimineața m-am trezit cu pleoapele mai grele ca de obicei din cauza agitației de care am avut parte azi-noapte, într-un fel degeaba. Însă, am reușit să îndrept situația și am și dormit, dar ce-i drept mai puțin decât de obicei, ceea ce se putea observa și pe fața mea obosită.

Mi-am făcut un duș scurt, încercând să mă spăl cu apă rece, ceea ce parțial m-a trezit. Am coborât scările, casa fiind goală. Mi-am amintit că în mod normal un început de săptămână sau mai ales de an școlar, este ceva timp din seria "părinții sunt plecați". Am încercat să mănânc un bol de cereale, pe care am reușit să îl mănânc numai pe jumătate, pentru că l-am scăpat pe jos când am încercat să iau un șervețel din suport.

După aceea am urcat scările, privirea fiindu-mi brusc încețoșată. Ar fi foarte amuzant să ratez prima zi de școală, dar nu. Mi-am frecat ochii energic, ceea ce probabil a înrăutățit situația, dar am stat câteva secudne pe loc după care am mers în camera mea, trântind ușa ca în mod normal. Am căutat în dezastrul din camera mea ceva potrivit de îmbrăcat. Încă îmi vine greu să cred că am reușit să devastez camera în două zile. De obicei dura trei sau mai mult.

M-am așezat în fața oglinzii, privindu-mi atent fața. Cearcănele de sub ochi nu mai erau așa de proeminente, insă am ales să le acopăr cu ceva machiaj. Mi-am aplicat niște rimel pe gene și am încercat să folosesc creionul dermatograf pentru a realiza un machiaj subtil care îmi va face ochii să pară ceva mai mari.

Mi-am luat geanta și am coborât rapid scările. Nici nu m-am uitat la ceas, cu toate că aveam o vagă bănuială că nu întârziasem încă.

Mi-am căutat cheile de la mașina în geanta, găsindu-le abia pe fundul genții, ceea ce mi-a provocat o grămadă de nervi.

Am condus ca o nebună de-a lungul străzilor, ceea ce se datora faptului că nu cunoșteam locurile, ceea ce probabil mi-a înrăutățit situația. Am găsit într-un sfârșit școala, din fericire fiind aproape de casa mea. O să am nevoie de avantajul acesta.

Am parcat mașina în parcarea din fața școlii, coborând grăbită din mașină în timp ce îmi apucam geanta. După agitația din curte, puteam spune că orele, surprinzător, nu începuseră. Am traversat parcarea, auzind câteva voci din spatele meu.

- Drăguță mașină. A remarcat un tip ale cărui brațe erau acoperite de niște tatuaje ciudate care probabil nu aveau nicio însemnătate pentru el. M-am întors spre ei, analizând figurile dimprejur.

- Și fund. Spune alt tip care avea mai puține tatuaje, parul lui blond perfect aranjat având câteva șuvițe albastre. Cuvintele sale au stârnit câteva râsete prin rândul găștii lor. Am înjurat în barbă, gândindu-mă la faptul că mai bine nu m-aș fi întors spre ei.

Am mers spre intrarea școlii, dându-mi ochii peste cap cam tot drumul sperând că întâmplarea va fi repede uitată de dragii mei noi colegi.

- Tot timpul se întâmplă. Nu te simți prost pentru ei. A spus din spatele meu o voce caldă.

- Mersi. Mă întorc și zâmbesc către ea. Ochii ei căprui mă priveam calzi. I-am analizat și restul feței și pot spune că era chiar frumoasă.

- Sunt Kate. Zâmbește din nou, de data asta mult mai larg.

- Brooke. Îi răspund, încercând să zâmbesc la fel ca ea, dar pe cât de mult încercam, nu reușeam să eman aceeași căldură ca ea.

Clopoțelul a anunțat începutul orelor, ceea ce m-a deranjat pentru că voiam să discut cu Kate mai mult.

După ce am intrat în școală am mers în biroul directorului să îmi iau orarul și să mă anunțe în legăture cu niște clase și alte lucruri pe care nu le-am putut memora din cauza nerăbdării ce îmi străbătea corpul.

Prima oră era Economia. Brusc am realizat că nerăbdarea era generată de curiozitatea de a vedea scoala și elevii, nu să fac ore. Am mers fără vlagă spre clasă, uitându-mă atent la fiecare ușă. Mă simt ca și cum aș fi un om preistoric care s-a trezit brusc într-o școală.

Am ajuns în clasă, intrând și văzând că "prietenii" de mai devreme erau aici. Din fericire, în prima bancă era și Kate, care mi-a făcut cu mâna zâmbind ca de obicei. Mi-am găsit un loc într-o bancă goală, eram înconjurată de niște tipi ciudați, cu ceva prea mult tatuaje decât ar trebui să fie permis într-o școală. M-am uitat atent și am vrut să întreb pe cineva dacă asta e permis, dar am renunțat.

Profesorul, domul Hillinson ne-a întâmpinat și s-a prezentat. Nimeni nu era atent la el, dar continua să vorbească plin de un entuziasm de speriat.

- O să vă distrați. A anunțat profesorul fericit, aproape bătând din palme

A spus toată clasa sarcastică, ceea ce l-a făcut pe domnul Hillinson să se oprească pentru vreo două secunde din vorbit.

Ușa s-a deschis, persoana care a deschis-o trântind-o cu o putere ce a făcut un sunet inimaginabil. Toată clasa s-a întors spre ușă, unde se afla un grup de cinci sau șase băieți. M-am înșelat când am spus că cei doi băieți din parcare erau plini de tatuaje, grupul acesta părea să aibă asta ca un fel de hobby. Cred că mă holbam la cel ce se afla în fruntea grupului, pentru că mi-a returnat un zâmbet, arătându-și gropițele din obraji. Părul lui cârlionțat arăta perfect în timp ce se apropia de mine. M-am uitat în spatele meu și un loc liber, pe care s-a și așezat. De fapt, tatuajele nu arată atât de rău pe el...