LOST ON YOU

Prolog

Și uite așa, am ajuns în New York. Din nou într-un alt loc în care trebuie să-mi refac viața și prietenii. Mi se întâmplă asta an de an, datorită serviciului tatălui meu.
Locuiesc doar cu el pentru că "mama" m-a părăsit la 12 ani, exact cand am avut cel mai mult nevoie de ea. Tatăl meu a făcut totul ca eu să nu duc lipsă de nimic și nu numai, pot spune că pentru mine tata a fost exact ca o mamă.
Îl iubesc nespus de mult și nimeni nu va schimba asta.
Am închiriat o casă minimalistă, pe gustul meu. Totul de un alb imaculat, cu camere medii. Nici mari, nici mici.
Mi-am despachetat lucrurile, apoi am mers să iau cina jos cu tata.
- Hei amice! Spun eu oferindu-i un sărut pe obraz
- Amice, pune mâna și mănâncă că pe drum nu ai mâncat. Îmi transmite tata cu gingășie obligându-mă să mă îndop cu mâncare.

După ce am mâncat, m-am pus la somn pentru ca prima zi de liceu mă aștepta.

Dimineața
- Tată, eu plec la liceu, ne vedem când ajung acasă.
- Eu voi fi plecat la o ședință, îi las cheile lui Herman și ți le va da el când vei ajunge. Ma duc să chem șoferul să te ducă la liceu.

În caz că vă întrebați cine este Herman, este cel mai bun prieten al tatei. Mereu au fost împreună încă din copilărie.

- Prefer să îmi iau bicicleta și să fac mișcare, nu e nevoie să chemi șoferul.

- Alegerea ta, amice !

Ajungând la locul destinației, directoarea mă zărește în curtea școlii îndreptându-se către mine.

- Oh dar tu ești noua elevă, nu-i așa?
Era o femeie în jur de 45 de ani, cu o privire de șarpe, nu glumesc.

- Ăhm, da... îmi puteți da vă rog frumos orarul?

- Desigur, noroc că am dosarul orarelor cu mine și că nu l-am lăsat în birou. Spune ea foarte amuzată de ceea ce spusese.

Am schițat un zâmbet scurt și fals apoi o șterg la ore.
Însă, în timp ce mergeam pe holul școlii un tip efectiv trece pe lângă mine împingându-mă ca și când nici nu aș fi existat.

- Alo gara? Uită-te pe unde mergi.
În timp ce așteptam un răspuns tipul se întoarce cu o privire seducătoare și amenințătoare în același timp. Tipul ăsta este de-a dreptul superb. Ochii albaștri și părul de un castaniu deschis și creț, cu un corp bine lucrat acoperit cu câteva tatuaje pe care nu le puteai descifra.
- Tu cu mine vorbești?
- Aha, cu tine.
- Tu cred că nu știi ce spui.
Spune el apropiindu-se de mine.
- Zău?
Pur și simplu tăcea și se holba pervers la mine.
Acesta îmi atinge talia apoi mă izbește de perete brusc eu tresărind.
- Auzi, ce crezi că faci? Ia mâna de pe mine!
- Puștoaico, eu zic să ne vedem nivelul fiecăruia și după să comunicăm. Cu tupeul ăsta de 2 bani cu mine nu îți merge. Spune el cu fața foarte apropiata de a mea uitându-se cu furie la mine.
- Ai dreptate. Eu o fată cu un nivel destul de ridicat, cum să intru într-o discuție cu un băiat de un nivel scăzut? Spun sarcastică și cu asta i-am pus capac.
A început să rânjească și să-și muște buza de jos apoi eu l-am ocolit mergând spre sala de clasă.

- Bună ziua, scuzați-mă de întârziere, a intervenit o problemă.
- Nu-i nimic, sper că nu este nimic grav.
- Nu, este totul bine.
Fete și băieți, ea este noua voastră colegă de clasă! Te rog să te prezinți.
Mda, super, urasc să mă prezint. Cred ca am învatat pe dinafara fiecare discurs pe care il aveam la fiecare scoala in care am fost.

- Eu sunt Jennifer Blake, am 17 ani și sunt din Canada și sper să ne înțelegem bine.
Bine Jennifer, acum poti sa iei loc în a treia bancă lângă Michelle.

M-am îndreptat către bancă, apoi am așteptat cu cât mai multă răbdare să se termine ora.

Cam atât pentru acest momentt! Sper că o să va placă cartea mea și ne vedem în următorul capitol! Aștept părerile și ideile voastre în comentarii, și nu ezitati să mă întrebati ceva!
ly all