Și cât te-am căutat, dulce amor barbar.
Te-am strigat,
te-am plâns,
te-am scris,
te-am visat.
O umbră a ta m-a vizitat,
M-a cuprins, m-a alinat
Ca o fantasmă nostalgică
A unei vieți de mult uitate,
Îngropate adânc în timp,
în urlete și în venin.
Umbra ce a fost venită
S-a pierdut, n-a fost menită
Să îmi sfâșie gingaș
Liniștea apăsătoare
ce mă strigă tot mai tare.
Dar acum, privind în zare
Ating o rază de lumină.
Îmi zâmbește, mi se-nclină.
Fi-vei tu, lumina, oare
Amorului-ntruchipare?
Poate...
