Nila Neculai .
Cea mai mare preocupare a lui Nila Neculai, de cand a ajuns reprezentant in cel mai mare organ al statului era aceea de a fi mereu imbracat la eticheta.
A inteles ca oamenii cred ceea ce vad . Nu apuci sa deschizi gura in fata lor, nici macar decand isi castiga leafa prin ceea ce se credea ca spune in numele poporului . Stia ca mai important ca sa te mentii intre domnii cei mari era sa arati bine. Sa arati ca un domn mare . Si sa incerci sa te porti asa cum iti era straiul de cinste .Adica pretentios. Sa pari cineva. La inceput incerca sa –i copieze pe cei din jur , apoi , de la fiica sa, invatase ca poti plati pe altul sa te inveti cum sa te imbraci si cum sa te porti . Doar cat sa fii in rand cu cei intre care te invirti . Caci restul itelor stia ca se fac pe parale , la sindrofii , prin alte socoteli .
Ajunsese astfel domn mare . Dar avea ceva belele din urma care se parea ca il ajungeau sa dea socoteala in fata legii .
Infiintase o firma de pompe funebre , ca asa ii spusese mama, fie- i tarana usoara . Ca oamenii mananca, se imbraca si mor. Asadar din acestea doua, trei , in orice vreme se scot bani . La cele ale mancarii si imbracamintii nu se pricepea si era complicat sa se priceapa, asa ca alesese pompele funebre. Ca doara cine venea sa caute pe cel mort daca a fost primenit cum se cuvine ?! Stia ca se uitau doar asa , ca de eticheta , sa il vada numai cum e imbracat , ce sicriu are , ce coroane ajung sa- i fie in jur .
Si cum pompele funebre aduceau bani dar nu aduceau faima, acceptase sa intre in politica. Si ajunsese curand om mare in partid, apoi in functii bine platite .
I-se ceruse sa renunte la firma. Pai cum sa o faca tocmai cand incepuse sa castige bani frumoasi din ea ?
O trecu pe numele mamei iar dupa ce mama trecu la cele vesnice o puse pe numele fiicei .
Si asa se alesese si cu pompele funebre si cu functia bine platita .
Treburile au mers bine cat timp partidul sau a fost la putere . Apoi au inceput sa se arate controale, reprosuri, politie, procurori, judecatori.
Si iata cum lumea pompelor funebre nu il mai ajuta pe Nila .
Nici macar cei ce odinioara imparteau cu el fraiele puterii ca partid de guvernare.
In opozitie se pare ca era si el una dintre tintele de interes.
Astfel intelesese Nila ca are nevoie de relatii noi .
Unde sa le caute ? acolo unde avea porbleme .
Batu la cateva usi si ajunse in final acolo unde tintise , la cel mai inalt nivel .
Biroul era plin de dosare . Unele pe scaunele de langa birou, altele pe jos , sprijinite de birou. Cauta sa se aseze pe singurul scaun liber , cu grija sa nu calce in picioare vreo margine de dosar ca sa fie motiv de nemultumiri din prima intalnire cu acel om cu functie mare, ce il primise .
- Oo...sunt onorat sa va intalnesc ! auzisem de dumneavoastra de la un prieten comun, de la Marcel . Nu am facut niciodata politica dar cu el chiar gaseam mereu ceva de discutat !
- Eu sunt cel onorat sa va intanesc , Excelenta Voastra ! cat despre Marcel, asa este ! numai cuvinte de lauda pot spune la randul meu . Un om de isprava . Ne-a facut cinste.pacat ca a decis sa se retraga.
- Am auzit si eu ca este la fiul sau , in Viena .
Nila cauta sa se aseze pe un colt al scaunului , orientat cu fata spre gazda sa ilustra.
- Da, e la Viena . Ne-am intalnit in mai . Venise la parastas , la tatal sau . Am organizat noi o masa cu toate cele , asa cum se cuvenea. E bine acum, ce sa zic. Mai rau este de noi cei ramasi, dupa ce partidul nostru a trecut in opozitie ...
