Viata mea? Viata ta? Cine stie?

Gata cu sfaturile gratis!

                       Scriu randurile acestea pentru ca mi s-au intamplat multe, mai ales in ultima perioada. Si ma simt la pamant, ma simt de parca am cazut de pe cea mai inalta treapta pe care ma puteam afla si m-am izbit de pamantul rece si dur. Si cum stateam eu acolo, in ploaie, prabusita s-au trezit oameni, si am starnit controverse si am fost in centrul atentiei si nu mi-am dorit asta, nu am cerut asta, nu am intrebat nimic sa ma auda oamenii astia. Dar m-au vazut. S-au adunat in jurul meu, mi-au spus parerea lor si au plecat, m-au lasat cu gandurile mele, dar tu, om ingamfat, tu nu ai plecat, ai stat acolo, langa mine si ai incercat sa imi umpli capul de ideile tale, incercand sa le elimini pe ale mele, sa ma transformi in tu. Iar eu nu vreau sa fiu tu, eu vreau sa fiu eu, ti-am spus dar nu ti-a pasat, nu ai plecat. Acum stai langa mine si vorbesti in continuu, iar eu incerc sa te ignor. Dar... esti acolo si te aud chiar daca nu vreau. Nu-mi mai da sfaturi, te rog, imi e de ajuns viata mea, nu vreau sa ma transform in cine nu sunt chiar daca ar putea fi o varianta mai buna a mea. 

                   Nu vreau. Nu vreau sa iti ascult sfaturile, ipotezele, teoriile, viitorul meu din perspectiva ta, pentru ca tu nu stii nimic. Bine... poate stii mai multe decat mine, dar nu stii nimic despre mine, abia daca ma cunosti. Nu stii nici macar un sfert din cine sunt eu si ce am facut in viata asta scurta a mea. Ti-am cerut sfatul, draga? M-ai auzit sa te intreb ce ai face in locul meu? De fapt, tu faci mai mult, tu incerci sa imi intri in minte si sa imi schimbi deciziile. N-am inteles niciodata de ce faci asta. Si nici n-as incerca daca nu mi-ai da sfaturi gratis. Incerci sa ma ajuti? Sau sa ma schimbi? Daca ti-am povestit intamplarea mea inseamna ca am avut incredere in tine, sau poate am fost presata, tot de tine, dar puteai doar sa asculti in liniste si sa pleci, ca toti ceilalti. Dar sa ma sfatuiesti atat de agasant si sa incerci sa imi intri in minte pe nesimtite, nu accept. N-am sa accept niciodata. E ca si cum m-ai calca in picioare, dar intr-un mod mai dragut, sub acoperire. Cine nu isi da seama ce faci... chiar imi pare rau de acele persoane. Sunt victimele tale, draga om care dai sfaturi fara sa fie nevoie. Sunt victimele tale. Si de ce? Ca au avut incredere. Chiar asa se rasplateste un om care are incredere in cineva? 

                      M-am saturat de voi pana peste cap, nu pot sa nu ma intalnesc cu voi, sunteti peste tot. Parca din ce in ce mai multi, crezand ca faceti un bine, dar de fapt raspanditi raul. Sper sa cititi cu placere ce am scris, pentru ca va e dedicat. Mie una sigur mi-a facut placere sa il scriu.