Bella

Capitolul 4

Sunt pe un câmp de flori , la marginea nu drum de ţară demult uitat de lume. Parfumul de levănţică mă face să tresar, deoarece e aroma preferată a mamei. Înaintez prin lan de parcă sunt atrasă de un magnet în acea direcţie. Nu ştiu unde merg, sau ce caut eu acolo dar nu-mi pasă. Mă simt uşoară, de parcă toată greutatea provocată de pierderea părinţilor mei a dispărut prin magie. Continui să merg spre un corp ce pare a fi un copac . Văd o pătură de pick-nic la rădăcinile acestuia, iar pe ea, ...părinţii mei... Mi-am simţit ochii umplandu-se de lacrimi fierbinţi. O parte din mine ştia că ei nu ar fi trebuit să fie acolo, pe când cealaltă spunea că acolo le era locul. Tata mă a îmbrăţişă , iar apoi îmi spuse că trebuie să fiu tare, să mă descurc şi să demonstrez că pot. Nu am înţeles la ce s-a referit. Mama îmi mângâie obrazul şi îmi spuse că totul va fi bine. Exact la fel cum îmi spunea mereu când eram mică şi mă duceam noaptea la ea, plângând, din cauza vreunui coşmar . Apoi mă priviră amândoi cu drag şi îmi spun că ...sunt mândri de mine...

Dar apoi vederea mi se întunecă, culorile se sparg şi rămân în întuneric , dar aud vocea doamnei Camelia vorbind cu Diana.

- Nu, Diana, Nu ştiu dacă vă fi bine. Nu ştiu ce vă fi. Nu a împlinit încă 18 ani şi nu o pot lăsa singură în casa părinţilor ei.

- Aș putea să o intreb pe mama. Dacă îi spun situația,  și dacă vorbiți și dumneavoastră cu ea , sigur o va lăsa să stea cu noi până împlinește 18 ani și. .. dar Diana nu a apucat să termine ce avea să spună căci doamna Camelia o intrerupe.

- Nu, nu aș putea permite asta. Nu ar fi corect față de mama ta și nici Bella nu cred că ar putea să îți ceară asta...știu cât de mult ții la ea , dar nu ar fi corect. Cred că o voi adopta eu...măcar până implineste 18 ani. Deșii ideea aceasta nu mă prea încântăm sinceta sa fiu , si nu pentru că  ea nu mi-ar fi dragă , dar nu stiu daca e tocmai bine ca sa stea doar o perioada foarte scurta de timp la cineva din afara familiei . Așa că cel mai bine cred că e să rămână aici și ca tu sa o vizitezi cât mai des , iar eu voi veni de câte ori am ocazia. spune doamna Cameliasi eu rămân o secundă in pat, căci aparent mă aflam în dormitorul meu, iar vocile celor două se auzeau din living.

Reușesc într-un final să deschid ochii și opot vedea pe doamna Maria cu o carte in mână,  dar și-o pune alături când observă că m-am trezit.

-Bella, scumpo, ești bine?

-Da, am...auzit vocea Dianei, o pot vedea? intreb, deșii mi se pare o anomalie să îi cer ei permisiunea de a o saluta pe prietena mea.

-Da, sigur că da, e in living. raspunde parcă ușurată ca scăpa din a mă trata cu frumosul pentru pierderea mea.

Merg în camera unde se afla Diana, iar când mă vede vine in întimpinarea mea și ajutându-mă de parcă de abia ieșisem din spital. 

-Diana, pentru numele lui Dumnezeu, am leșinat , nu am făcut operație la coloană!  mă răstesc la ea si incepem amandoua sa radem păstrând la  final pe fețele noastre câte un zâmbet trist, și amintindu-mi visul din lanul de levănțică,  încep instantaneu să plâng, Diana luându-mă în brațe.

După aproximativ zece micute in care nu m-am oprit din "bocit", așa cum spunea mama,o intreb pe Camelia unde voi sta si ea, imi spune cam aceleași lucruri pe care i le-a spus și Dianei cu ceva timp in urmă.

- Bella, eu ar trebui să plec, dar cred ca Diana ar putea sa rămână la tine peste noapte. propune doamna Camelia , mai mult ca o rugaminte la adresa Dianei.

Doamna Camelia e o prefăcută . Niciodată nu m-a agreeat. Dar a venit totuși până aici doar pentru că ea a profitat de mama, făcându-şi rost de intalniri cu pacienții de la spitalul unde este asistentă.  Mama îi dadea dosarele pacienților,  și așa își facea rost de întâlniri.

Domnul Eduard e disparut din peisaj, probabil fiindu-i greu să îl piardă pe cel care îi fusese prieten din copilarie și partaner de la inceputurile firmei, amândoi fiind niște avocați de excepție.  Pronabil nu mă va vizita aprope deloc, având in vedere că  atunci cand i-a murit soția nu mai ieșea din casă decât pentru a se duve la serviciu. Tata l-a ajutat enorm, astfel trecând peste moartea ei.

Nu după mult timp am rămas singură cu Diana, dar nu înainte să vină mama Ei pentru a ne aduce o pizza mare, și prin asta vreau să spun MARE , și alte chestii pe care i lea cerut ea la telefon . Apoi am sunat-o și pe Iustina, pentru a veni la mine peste noapte.  mie o foarte bună prietenă și m-a ajutat mereu să trec peste greutăți.  Ea și Diana nu se cunosc foarte nine , dar stiu amândouă că îmi sunt cele mai bune prietene.

Poate că dacă petrec putin timp cu ele, voi mai uita de ... mai bine nu mai spun asta.

Nu după mult timp apare Iusti :

-Deci, sunteți gata să ne spargem de râs?  spune în timp ce intra cu o piniatta si cu un ruc-sack si o pungă cu șampanie. ..de copii.

- Da!!! strigăm eu și Dia într-un cor.