Ice Girl °(Volumul |)

Patruzeci

Julia:Blue!! Striga Julia speriata când ușa casei se trântește.
Blue:Acum plângi? O întreabă el răstit. Asa îți trebuie!! Unde e copilul?
Julia:Nu ți-l dau!! Spune ea. E al meu.
Blue:Daca nu eram eu, nu îl aveai. Am tot dreptul din lume sa o iau. Ai ținut-o departe de  mine doi ani idioți.
Julia :Nu o poți lua... Spune ea plângând și mai tare . Eu am avut grija de ea atâta timp când tu te distrai prin cluburi și te culcai cu toate tarfele .

   Palma lui Blue a făcut contact cu fata Juliei și a fost momentul în care sângele îmi pulsa în vene. M-am dus repede lângă el și l-am înpins.

Eu:Sa te pună mama dracu sa o mai atingi sau sa te apropii de ea ca te omor!! Cine dracu ești tu sa dai într-o femeie, mai ales în mama copilului tău?
Blue:Asta nu e femeie. E o tarfa nenorocita. Nu s-a terminat Julia, cumva Anne va fi a mea și nu vei putea face nimic... Tu Angel, mai bine îți vedeai de treaba ta.

   Se întoarce și urca în mașină trântind ușa . Ma întorc repede și o vad pe Julia plângând pe jos. Ma aplec repede la ea și o iau în brate.

Eu:Îmi pare atât de rău... Ii spun eu mangaidu-i parul..
Julia:O...o va lua. Spune ea printre suspine.
Eu:Nu o va lua. Nu poate face asta, Blue nu e asa Julia...e doar in stare de soc, crede-mă.

                            ~Aiden~

Niște bubuituri în ușă s-au făcut auzite și m-am ridicat de pe canapea sa vad care dracu este disperatul. Deschid ușa nervos și îl vad pe Blue.

Blue:Cum morții matii ai putut sa afli de copil și sa nu îmi spui? Spune el imbrancindu-ma în piept însă se dezechilibrează.
Eu:Nu eram sigur! Ce dracu ai făcut? Ai aflat de copil și gata, te-ai dus sa bei? De aia nu ți-am zis, ești dependent de alcool, ce sa cauti lângă copilul ala?
Blue:Tu.. Tu te crezi bun pentru al tău? Ai uitat câte am făcut? Crezi ca ești mai bun ca mine? Întreabă el, pronunțand greșit fiecare cuvânt.

  A luat un pahar și l-a spart, cioburile raspandindu-se peste tot prin casa 

Eu:Sa te puna dracu sa nu strângi...

   Acesta cade pe jos, își pune capul între genunchi și mâinile în cap.

Blue:Nu pot... Nu i-am fost alături, și nici nu sunt destul de bun pentru ea.
Eu:Poftim? Întreb eu confuz punându-ma lângă el.
Blue:O iubesc pe Julia și nu trebuia sa o las. Am fost un dobitoc iar ea s-a chinuit cu Anne cât eu ma îmbatam prin cluburi. Avea dreptate.
Eu:Ar trebuii sa ii demonstrezi ca poți fi mai mult de atât.
Blue:Dar oare sunt mai mult de atât?
Eu:Blue, crede-mă ești... Doar ca am trecut prin multe toți și ne-am schimbat. Alții în bine, iar unii în mai rău. Poți fi ceea ce vrei și ceea ce are nevoie Julia, și mai ales poți fi un tata minunat pentru Anne. Poți recupera acei ani nenorociți.

    Se mai calmase și pentru a doua oara în viata l-am văzut plângând. Motivul era același.
    Știu ca doare, mai ales pentru ca și eu am trecut prin același lucru, însă eu totuși am iertat-o chiar dacă nu în totalitate pentru ca e greu. Nu as putea sa stau fără ea și sa știu ca e aici cu toate ca dabea dacă vrea sa ma vadă. As vrea sa fim o familie și sa o iau în brate de fiecare data, sa ma joc cu Noah și cu ea diverse lucruri pe care orice familie adevarata le face și totuși nu e asa... La noi a trebuit sa fie prima oara răul. Mereu am început cu stângul și la fel s-a și  terminat.

Eu:Ce ai făcut? Îl întreb eu știind ca sigur a fost la ea..
Blue:Cred ca am făcut greșeală vieții mele. Spune și își ridica privirea, ochii lui albastrii  fiind acum mai închisi și roșii ca niciodată.
Eu:Blue.. Ce ai făcut? Îl întreb eu din nou.
Blue:Am țipat la ea și m-a enervat atât de tare încât am plesnit-o... Nu am mai dat niciodată în ea, și nu voiam sa încep acum. Ce am facut??
Eu:Trebuie sa îndrepți lucururile.
Blue:Nu o pot ierta Aiden. Nu pot, ma doare prea tare faptul ca a ascuns-o atâta timp și mai ales, ca a fost lângă mine atâta timp și eu nici măcar nu mi-am dat seama.
Eu:Nu fi fraier! Nu face ceva ce vei regreta mai târziu.. Îl avertizez eu însă Blue, e Blue și niciodată nu ma va asculta.
Blue:Deja faptul e consumat.

  Imi dau ochii peste cap și ies umpic afara. Îmi aprind o țigară și las fumul sa iasă. Niciodată nu mi-a plăcut sa fumez însă cumva ma face sa ma relaxez.
   Bazaitul soneriei de la poarta s-a făcut auzit iar eu doar am apăsat pe mica telecomanda pentru a o deschide. Nu ma așteptam ca cea care intra pe poarta sa fie Angel.
    Se apropia timid de mine și se așează pe jos în poziția pe care o am și eu.

Angel:Bună.. Spune ea cu, capul în pământ.
Eu:Ce s-a întâmplat? O întreb puțin răutăcios însă fără intenție.
Angel:Uite.. Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat și pentru ca am uitat sa te întreb un detaliu foarte important..
Eu:Ce mai e acum?
Angel: Nu știu dacă e o idee buna, nu vreau sa te stresez..
Eu:Nu ma stresezi. Doar zi odată...
Angel:Ce... Ce s-a întâmplat cu Jonas?

----------------------------------------------
Am postat și astăzi, sper sa va placa! ♥️